Şiiţii şi suniţii reprezintă cele două ramuri principale ale Islamului. Există însă şi alte secte, precum şi diviziuni în interiorul celor două mari grupuri.
Suniţii constituie majoritatea, aproximativ 85% din lumea musulmană şi sunt răspândiţi din Africa de Nord până în Asia. Singura ţară în care şiiţii sunt majoritari este Iranul (care subvenţionează comunităţile şiite din afara ţării).
Potrivit lui Sebastian Sârbu, analist militar şi doctor docent în securitate şi apărare, există populaţii numeroase de şiiţi în Irak, Arabia Saudită, Pakistan, Afghanistan şi India. Extremiştii suniţi cât şi extremiştii şiiţi tind către refacerea Ordinului Ismaeliţilor din secolul 11 care era ca şi Statul Islamic de azi, un stat în sânul statelor care, în numele purificării religiei, distrugeau orice religie şi politică adversă reuşind să controleze timp de secole Orientul Apropiat, Asia şi o parte a Europei.
“Trebuie bine precizat că în ziua de azi aceşti extremişti reprezintă secte, multe create pe fondul războiului din Irak respectiv Afganistan. Astfel Iranul nu va înceta să se servească de aceștia pentru a crea diviziuni și fracturi în rândul statelor, o posibilă mișcare contra regimului din Arabia Saudită existând un plan secret al Intelligence-ului iranian în acest sens reversul celui saudit care a avut ca rezultat revoluția islamică din 1979 cu toate consecințele ei”, a declarat, pentru site-ul evz premium, analistul militar.
Deocamdată sancțiunile ONU au fost anulate în dosarul nuclear Iranian, dar nu și cele ale SUA care continuă linia dură, astfel că Iranul suportă noi sancțiuni intrate în vigoare în domeniul rachetelor balistice care, deși nu au legătură cu sfera nucleară, este un semnal evident dat de Washington faţă de o ţară acuzată adeseori de finanțare a terorismului şi care recent a manifestat o recrudescenţă a activităţilor antiamericane.
Washingtonul a invocat o dispută financiară veche ca urmare a Iron Gates de pe timpul lui Ronald Reagan, ce privea cazul luării de ostatici americani la ambasada SUA din Teheran, astfel încât deși la început se vorbea de plata a 1,5 bilioane de dolari acum 1,5 miliarde de dolari sunt disponibili pentru Iran.