Există o rivalitate, una veritabilă, care datează de la mijlocul anilor ’60. Nu suportă tiparele celor obișnuite, reduse la polemici televizate, dar poate fi încadrată în categoria „două săbii în aceeași teacă”. Subiectul implică două legende ale clubului Dinamo: Mircea Lucescu (73 de ani) și Cornel Dinu (70 de ani). Primul, mijocaș, cel de-al doilea, fundaș. Ambii au intrat în istoria echipei din Ștefan cel Mare, alături de alți coechipieri celebri: Ion Pârcălab, Dudu Georgescu, Florea Dumitrache, „Titi” Frățilă sau Radu Nunweiller. Ca fotbalist, Lucescu are în palmares 7 titluri cu Dinamo, Dinu se mândrește cu 6 trofee.

Nu comunicau în afara terenului

Primul care a ajuns în „Groapă” a fost „Il Luce”, în 1963. El a și debutat la seniori pentru gruparea „roș-albă”.

Trei ani mai târziu, dinamoviștii îl aduceau a echipă și pe Cornel Dinu, care evoluase doar la nivel de juniori, în orașul natal, la Târgoviște. Personalități puternice, cei doi nu s-au plăcut de la început. Firi diferite, mijocașul și fundașul se evitau în afara terenului și vestiarului. Animozitatea nu se simțea pe teren, iar mărturie stau succesele comune: 4 titluri de campioni. Un moment pe care Lucescu l-a digerat greu a fost cel în care rivalul său a primit banderola de căpitan. Era o recunoaștere a faptului că Dinu devenise liderul unui vestiar înțesat de orgolii și capricii. Balanța s-a echilibrat, pentru că bucureșteanul a devenit căpitanul echipei naționale a României, cu care a participat la Mondialul din Mexic – 1970.

Lucescu, selecționer la 36 de ani

În 1977, Lucescu s-a despărțit de Dinamo, după 14 ani, iar doi ani mai târziu a ajuns la Corvinul Hunedoara. Într-o perioadă în care foștii fotbaliști nu puteau deveni oameni de afaceri și nici nu aveau suficienți bani pentru a trăi liniștiți după retragere, rămânerea în fenomen era esențială.

Lucescu a jucat, dar a și antrenat la Hunedoara, cu rezultate impresionante. În 1981, la 36 de ani, el ajunge selecționerul echipei naționale și bifează o performanță uluitoare: calificarea la Europeanul din 1984, dintr-o grupă cu Italia, Suedia, Cehoslovacia și Cipru.

Dinu a rezistat pe bancă un sezon

Anul mareului succes, 1983, este cel în care Cornel Dinu își încheie cariera de antrenor și devine „secundul” lui Dumitru Nicolae. În 1984-1985, „Procurorul” devine principal în Ștefan cel Mare, dar își pierde postul după ce „câinii” termină pe locul al 2-lea, în spatele rivalilor de la Steaua. Dinu își continuă cariera în provincie, și trece pe la FCM Târgoviște, ASA Târgu Mureș, Oțelul Galați, Universitatea Cluj și FC Olt Scornicești.

Rivalul său o preia pe Dinamo, în 1985, și este dat afară de la națională în 1986. Lucescu reușește să anuleze hegemonia Stelei, și în 1990 câștigă și campionatul, și cupa. Deja, exmijlocașul avea succese palpabile în cariera de tehnician, în timp ce fostul coleg căuta un trofeu major.

„Procurorul” se dezlănțuie în „Gazzetta dello Sport”

Revoluția aduce schimbări majore în carierele celor doi dinamoviști. Mircea Lucescu pătrunde în Serie A, cel mai important campionat al lumii în acea vreme.

Românul semnează cu Pisa, formație pe care avea s-o pregătească în sezonul 1990 – 1991, 24 de etape. „Procurorul” își întrerupe cariera de antrenor, intră în politică și devine ministru adjunct al Sportului, în guvernul Petre Roman.

1990 este anul în care conflictul mocnit dintre cei doi erupe. Dinu acordă un interviu pentru „Gazzetta dello Sport” și vorbește despre problemele cu care se confrunta fotbalul românesc înaintea Revoluției. Lansează un atac vehement în articolul „Nu vă încredeți în Lucescu”. „Cine credeți că este Lucescu? Este marele manipulator al acestui fotbal murdar, trucat. În România, oamenii o știu, iar el aici nu s-ar mai putea întoarce. Lucescu s-a implicat mereu în treburi de genul acesta, a aranjat (a pus la cale), meciurile. Da, știu că în exterior se bucură de faima unui mare antrenor. Și, pentru numele lui Dumnezeu, este chiar capabil. Dar faima sa este uzurpată. În momentul de față, chiar în Italia, îl veți cunoște. La Pisa va trebuie să-și arate adevărata față”, spunea Dinu în interviul preluat de săptămânalul „Expres”.

„M-ai atacat urât”

Mircea Lucescu a replicat în fața acestui atac neașteptat. „Eu mă înconjuram de prieteni. Tu te izolai de ei. Am început să am succes, copiii Hunedoarei – pe care tu îi făceai „parașute”în anticele tale care se voiau acide (astăzi jucători cu 70-80 partide internaționale) produceau. Te-a deranjat acest lucru și m-ai atacat. M-ai atacat urât, dar n-am răspuns, cum n-am făcut-o nici în alte dăți, considerând că cei 10 ani de sudoare amestecată cu lacrimile bucuriei sau tristeții (Dinamo și echipa națională) sunt mai puternici decât o clipă de omenească invidie (…) Tendința de-a da vina pe alții pentru fiecare nereușită te-a adus în situația de-a nu avea succes nici la Galați, nici la Tg. Mureș, nici la Cluj și nici la Scornicești – unde ai ajuns într-o căutare disperată de protecție și dorință de ascensiune”, spunea Lucescu într-o scrisoare deschisă.

 

„Recunosc că sunt cu o clasă sub el ca antrenor”

Tehnicianul și-a continuat cariera în Italia, la Brescia, dușmanul său numărul 1 a preluat echipa națională a României, în 1992. În iunie 1993, ambii aveau să trăiască mari eșecuri. Lucescu retrograda în Serie B, Dinu era concediat de la prima reprezentativă, după un 2-5 în Cehoslovacia. Memorabil rămâne și episodul reîntâlnirii.

L-a învins pe „Il Luce” și a aruncat prosopul spre Copos

În 1998, Lucescu antrena la Rapid, Dinu o pregătea pe Dinamo. „Câinii” s-au impus cu 4-1 în Giulești și Dinu a aruncat un prosop, gestul fiind îndreptat către George Copos. Lucescu a devenit campionul Ligii I în 1999, „Procurorul” și-a luat revanșa un an mai târziu. „Il Luce” și-a continuat ascensiunea în antrenorat, a lucrat la Inter Milano, Galatasaray, Beșiktaș, Șahtior, Zenit și naționala Turciei. La succese pe plan continental, se mândrește cu Supercupa Europei câștigată pe banca Galatei (2000) și Cupa UEFA cu Șahtior (2009). „Procurorul” a rămas la marea sa iubire, Dinamo, și și-a mai trecut în cont un titlu, în 2002. În 2010, Cornel Dinu a făcut o declarație istorică, în care recunoștea că, pe banca tehnică, i-a fost inferior marelui său rivalul: „Recunosc că sunt cu o clasă sub Mircea Lucescu, ca antrenor”. În replică, „Il Luce” spunea pentru „Evenimentul zilei” că nu s-a mai întors la Dinamo, din cauza fostului său coechipier.

„Nu a fost un război”

„Din cauza lui Cornel Dinu nu m-am mai întors la Dinamo! Nu era loc pentru amândoi acolo. Eu mereu am spus că fotbalul este pentru un singur om care are putere de decizie, care își poate pune în practică filosofia și concepțiile fotbalistice. Nu a fost un război. Era o rivalitate, dar era una în plan sportiv, pe teren, atât la Dinamo, cât și la națională, unde eu eram căpitan”, a explicat Lucescu.

 

„Personalități foarte puternice”

Răzvan Lucescu a vorbit în „Fanatik” despre rivalitatea dintre tătăl său și Cornel Dinu. „Amândoi sunt zodie Leu, deci asta înseamnă două personalități foarte puternice, două personalități care au încercat să conducă. Dar, în același timp, dincolo de această dispută, eu vă spun sincer, pentru că am fost în casă și știu toate discuțiile, taică-miu n-a făcut nimic contra lui Dinu. Nu l-am auzit niciodată să îl atace, chiar acolo, între noi, în familie”, a spus Lucescu junior