Lucian Buzãeanu are 30 de ani si este din orasul Roznov, judetul Neamt. A ajuns în Penitenciarul Vaslui, dupã ce Curtea de Apel Bacãu l-a condamnat la patru ani de închisoare, dupã comiterea unui viol. Fost absolvent de seminar teologic, tânãrul spune cã viitorul i s-a schimbat în urma unei tragedii, potrivit vremeanoua.ro

 

Toatã viata mi s-a schimbat dupã moartea tatãlui meu, în 2009. Eram cel mai mic din familie, nu stiam ce e greul. Fãcusem Seminarul Teologic din Piatra Neamt, eram student la Facultatea de Teologie, mi se preconiza un viitor linistit… Ei, acest moment nu a însemnat doar pierderea pãrintelui meu, ci si un moment de cotiturã. Procesul cu persoana vinovatã pentru producerea accidentului în urma cãruia si-a pierdut viata tatãl meu a durat foarte mult, pânã prin 2015, astfel cã am renuntat la facultate si m-am angajat. Dintr-o naivitatea a mea, într-o searã, m-am întâlnit cu un vecin, fiul unui sef de Politie, si cu o fatã. Am fost într-un club, am bãut ceva, iar pe la ora 1:00 noaptea am plecat acasã. A doua zi, din bisericã, am fost ridicat de politisti, pentru cã fata respectivã reclamase cã ar fi fost violatã. Am primit în prima instantã, la Judecãtoria Piatra Neamt, patru ani. Apoi am ajuns la Curtea de Apel Bacãu unde ni s-a propus sã ne împãcãm cu partea vãtãmatã, ca sã-si retragã plângerea. Pentru asta, a trebuit sã-i dãm câte 15.000 euro. Am vândut masina si i-am dat banii. Fata a zis cã si-a retras plângerea, cã nu mai are nicio pretentie materialã si ni s-a redus pedeapsa de la patru ani la trei ani jumãtate”,  spune Lucian Buzãeanu.

 

Părintele Istrătucă este de părere că toţi cei condamnaţi nu mai sunt primiţi de societate după liberare iar ei fiind dezorientaţi şi frustraţi de cele mai multe ori se întorc în detenţie.

 

„Persoanele private de libertate nu sunt ale penitenciarului, ci sunt oamenii unei comunitãti. Acolo sunt doar în trecere. Ei au deprins anumite învãtãturi, anumite stãri pânã sã ajungã în spatele gratiilor. De asta se întâmplã de multe ori ca acesti oameni sã rateze reîntâlnirea cu societatea din care provin. Unii dintre noi nu avem deschidere, suntem mult prea rezervati fatã de ei. Chiar am avut exemple de felul acesta”, a spus părintele.

 

Cât despre prezenta la slujbe, acesta spune cã sunt perioade în care capela se umple.

 

„Participarea la slujbe se face prin rotatie, cu avizul celor de la pazã. Sunt detinuti care sunt în conflict, iar cei de la pazã cunosc acest aspect si evitã astfel de întâlniri. În toti acesti ani cât timp am slujit la capela penitenciarului, n-am avut nici cel mai mic incident cu detinutii. Avem o prezentã la slujbe de peste 25, 30, chiar 40 de detinuti. De Pasti, numãrul lor ajunge si la 50. Desi am iesit la pensie, continui sã mai merg acolo. O fac cu drag pentru cã eu m-am simtit întotdeauna bine la capela penitenciarului. Simt cã acei oameni chiar au nevoie de un preot. O liturghie îi ajutã foarte mult, nu doar pe ei, ci si mediul general din interiorul închisorii”, a mai declarat pãrintele Mircea Istrãtucã.