Mircea Eliade, drogurile de la Calcutta, cartea scrisă pe hârtie igienică și o iubire de 20.000 de lei

Pe 13 martie se vor împlini 113 ani de la nașterea adolescentului miop care avea să uimească lumea cu mintea sa sclipitoare și uriașa putere de muncă, prilej pentru a rememora aici aspecte mai puțin cunoscute din viața și activitatea savantului român americanizat Mircea Eliade.

Mircea Eliade n-a fost nici pe departe un elev silitor. În liceu, pe care l-a absolvit la „Spiru Haret”, în București, viitorul istoric al religiilor era mai degrabă pasionat de zoologie și botanică decât de materiile importante.

În perioada 1919-1920, adolescentul Mircea improvizase în mansarda în care locuia un laborator de chimie. Corigent la limba română, germană și franceză, tânărul Eliade se revanșează altfel în plan educațional: citește tot ce-i cade în mână. Și asta în ciuda defectului grav de vedere.

Atac teribilist la Iorga

Medicii îi avertizaseră pe părinții lui Mirea Eliade să nu-i permită copilului să petreacă prea mult timp citind. Aiurea! „Cum aş fi putut să-mi menajez ochii într-un timp când aproape în fiecare saptămână descopeream un nou autor, alte lumi, alte destine? Încercam totuşi să mă apăr, citind fără ochelari, cu bărbia lipită de carte sau închizând când un ochi, când pe celălalt. Sau apăsându-mi ochelarii pe nas. Sau schimbând becurile, când albastre, când albe, când slabe, când puternice”, nota mai târziu, în jurnal, Eliade.

Timpul trece cu folos pentru adolescentul Eliade. În 1926, la doar 19 ani așadar, Mircea publică în „Revista universitară” (pe care o și îngrijea) un articol violent la adresa lui Nicolae Iorga. Scandalul care a urmat l-a propulsat în atenția lui Pamfil Șeicaru, care l-a angajat redactor la ziarul „Cuvântul”.

Spre Indii

În 1928, după ce-și susține licența (cu o lucrare despre filosofia Renașterii), Eliade pleacă în India, la studii, pe banii maharajahului Manindra Chandra Nandy Kassimbazar. La Calcutta se îndrăgostește de Maitreyi, fiica cea mare a profesorului Dasgupta, care-l primise în propria casă.

Dat afară din locuință de reputatul pedagog, Eliade se adăpostește până-n 1931 prin mănăstirile de la poalele Munților Himalaya.

20.000 de lei costă o poveste de iubire

În mai 1933, lui Eliade îi apare la București romanul „Maitrayi”. Câștigă, la un concurs de manuscrise, suma de 20.000 de lei de pe urma acestei povești personale de iubire. „Când am primit cecul, mă credeam pe altă lume. Puteam, între altele, să-mi cumpăr două costume de haine”, avea să-și amintească Eliade.

Trei ani mai târziu, Eliade este exclus din învățământ, fiind acuzat de pornografie, în urma apariției romanului cu vampiri „Domnișoara Christina”.

O carte scrisă pe hârtie igienică

În 1938, Mircea Eliade, arestat și încarcerat alături de alți legionari, printre care și mentorul Nae Ionescu, în lagărul de la Miercurea-Ciuc, scrie, pe hârtie igienică, romanul „Nuntă în cer”.

Instalarea regimului comunist în România îl determină pe Eliade să nu mai revină niciodată în țară, cărturarul stabilindu-se la Chicago, în SUA, după un periplu european ce a inclus escale la Londra, Lisabona sau Paris.

Drogurile de la Calcutta

Andrei Oişteanu dezvăluie în volumul „Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură” că Eliade a avut (și) experienţe cu substanţe psihotrope. Studiind tehnicile extazului şi urmările consumului de plante psihotrope în diferite culturi, Eliade a încercat el însuşi efectele acestora în experienţele trăite în India, la Calcutta. De altfel, într-o scrisoare a lui Mircea Eliade către Emil Cioran, amintită tot de Andrei Oişteanu, în momentul când filozoful se plânge de o criză gravă de melancolie, Eliade îi răspunde cu o întrebare vindecătoare: „Nu ai vreun opium la îndemână?”.

Pe patul morții

Christinel Eliade îşi amintea că, la mesele la restaurant împreună cu prietenii, sub diferite pretexte, scriitorul dispărea şi plătea nota pe furiş. Aceasta pentru ca nimeni să nu observe bacşişul uriaş pe care obişnuia să îl lase chelnerilor.

În momentul în care a suferit accidentul vascular care i-a grăbit sfârşitul, Eliade recitea „Exerciţii de admiraţie”, cartea lui Emil Cioran.

În ultimele clipe de viață, Mircea Eliade a pus verigheta sa alături de cea a soţiei, Christinel, şi a încercat să-i ducă mâna la buze pentru a o săruta.