Editura Evenimentul si Capital

La taclale cu Mircea „Ciocu” Vintilă. „Cu Cenaclul Flacăra câștigam 10.000 de lei pe lună. Un inginer avea leafa de 1.400 de lei”

Autor: | | 1 Comentarii | 13729 Vizualizari

Cea mai boemă perioadă pentru artiștii români de pe vremea comuniștilor a fost în anii ’70-’80. Pe timpul fostului „Cenaclu Flacăra”. Astăzi, ajuns la vârsta senectuții, dar cu același spirit ludic, de copil, marele cantautor povestește cum a fost, spune cum este și ce va fi să facă.

Este verde ca bradul. Doar ridurile îi trădează vârsta dar, nu-i așa, vorba lui Robert Redford, pe fața unui bărbat trebuie să se citească ce fel de viață a dus. Altfel, e vesel și turuie ca un cintezoi. Râde, gesticulează și glumește tot timpul. Nici ochelarii nu-i prea folosește. Acum 40-50 de ani, când atingea corzile chitarei, ridica un stadion întreg în picioare care cânta împreună cu el. Versurile cântecelor sale le știau și copiii și adulții, pe de rost. A dus o viață boemă. Trebuia să fie inginer, dar a ales lumina reflectoarelor. A cunoscut gloria de tânăr și a avut parte de toate plăcerile vieții. De fumat s-a lăsat la timp, acum 25 de ani, și a renunțat să mai deranjeze coniacul și vinul din sticle cam tot pe atunci. A ales între voce și vicii. Poate și de aceea timbrul său inconfundabil i-a rămas ca în tinerețe. Greu de crezut dar, peste două luni, Mircea Vintilă, unul dintre marii noștri cantautori ai așa-numitei „generații în blugi”, a anilor ’70-’80, împlinește 70 de ani. Și, precum greierașul din fabula lui La Fontaine, continuă să cânte și să încânte.

Fistichiul lord Mircea Vintilă

A venit la întânire, la o cârciumioară de lângă Obor, îmbrăcat la fel de extravagant cum era acum jumătate de secol. O eșarfă violetă, cu imprimeuri ciudate, era răsucită savant și neglijent în jurul gâtului. Și, cum altfel cu celebrul lui cercel pe care l-a purtat la urechea stângă, sfidător, încă de pe timpul comuniștilor. „Sunt cel mai bâtrân din orașul acesta! Pittiș spunea : «Io-s cel mai frumos». Io zic că-s cel mai bătrân!”, se amuză Mircea Vintilă. Și, cum e să mai cânți pe scenă la vârsta asta? „Știi ce bine e! Nici nu-ți poți închipui. Sunt în formă. Nu cumva să crezi că dau rateuri. Cânt și io, cântăm cu toții!”, e mândru trubadurul cu inima rămasă ca la 20 de ani.

Apropiații îi spun „Ciocu”. De unde până unde porecla asta? Care e povestea ei? Scormonește printre amintiri: „Așa îmi spuneau copiii când eram mic. Vine de la Mircea, Mirciocu...”.

Are vreun stilist? Cine îi alege hainele fisticii, inegalabile? Îl umflă râsul. „Io mi le aleg. Umblu peste tot și văd. Așa îmi place și așa o să mă îmbrac tot timpul. E și ușor flower-power. Anu’ ăsta se împlinesc 50 de ani de la primul festival de la Woodstock. N-am reușit să ajung acolo nici la primul, nici la al doilea...”, se întristează, ușor.

„Folkul românesc a apărut înainte de Cenaclul Flacăra”

A terminat Școala de Muzică la clasa „Violă” și, ulterior a absolvit Institutul de Mașini și utilaje pentru Construcții. Prin urmare e inginer cu studii de violist. Ce legătură are ingineria cu muzica clasică? „Acum se numește Facultatea de Utilaje Tehnologice și n-ai voie să prescurtezi, acronimic, că iese «F.U.T.»”, îți face cu ochiul cântărețul. Și, ce legătură are ingineria cu muzica clasică? „Niciuna. Când eram student, împreună cu Sorin Chifiriuc, cu care ascultam și făceam muzică, am vrut să dăm la Conservator. Numa’ că mi-am calculat greșit timpii și era cât p-aci să mă ia în armată pentru că mă dăduseră afară o dată și am intrat din nou”, povestește artistul.

În America, muzica folk a început să se audă prin anii ’50. Era un fel de muzică sindicalistă cu profunde implicații sociale. La noi a cunoscut succesul în plină „Epocă de Aur” comunistă, în anii ’70-’80, mai ales în timpul în care Cenaclul Flacăra, condus de poetul Adrian Păunescu, umplea stadioanele mai abitir ca un derby Dinamo-Steaua. Numai că la noi folkul a avea alte repere decât cele sociale. Se axa mai mult pe cântece de dragoste sau din folclor. Până la urmă, ce e folkul românesc? Își mângâie bărbia: „Rockul și folkul la noi au apărut înainte de cenaclu, în rândul studenților. Am debutat pe scenă, la Casa de Cultură Grigore Preoteasa, în 1968. La ora zece dimineața. Mă dusese acolo Radu Anton Roman, celebrul gurmand care a avut o emisiune gastronomică la PRO TV. Cât despre americani, la ei folkul a fost un cântec de protest. La noi doar o îmbinare frumoasă între muzică și poezie. Ce tente sociale să ai pe vremea aia...”.

580 de lei pe spectacol de pe urma Cenaclului Flacăra

Păunescu, cu al său cenaclu, a fost rampa de lansare pentru majoritatea cantautorilor celebri ca el, cum ar fi: Doru Stănculescu, Nicu Alifantis, Mircea Florian, Vasile Șeicaru, Mircea Baniciu, Valeriu Sterian, Ducu Bertzi, Stefan Hrușcă, Victor Socaciu, Tatiana Stepa sau trupe precum Iris, Compact, Mondial sau Phoenix. Cum era viața la cenaclu? Îi face plăcere să-și amintească: „Era o boemă. Începutul a fost fantastic, în 1973. Eu am debutat la al doilea cenaclu. În prima rundă au cântat Doru Stănculescu și Tudor Gheorghe”. Câte concerte avea, pe an, atunci, și câți căți bani primea după un spectacol? Nu-i e teamă să recunoască: „Aveam enorm de multe spectacole. Cam o sută de spectacole pe an și, uneori, două pe zi. Eram plătiți precum cântăreții de la operă. Luam cam 580 de lei pe concert. Pe lună ajungeam și la 10.000 de lei, în condițiile în care un inginer avea o leafă de 1.400 de lei”.

A părăsit Cenaclul ca să cânte pe cont propriu

Chiar, aveau în preajma lor celebrele „troopies”, fanele care colindau cu artiștii prin țară pe la mai toate evenimentele? Cum era cu fetele și distracția? Asta chiar că-i face plăcere: „Erau multe gagici care ne urmăreau, aproape peste tot. Da’ nu aveau voie să vină cu noi. Ne trezeam cu ele acolo și adormeam tot cu ele!”. A fost Mircea Vintilă la concertul din Ploiești din 1985, când s-a prăbușit peluza și au murit oameni? După acel incident s-a închis Flacăra. Dă din umeri: „Nu. N-am fost. Părăsisem cenaclul în ’83. Vroiam să fac muzică pe cont propriu împreună cu alți colegi muzicieni”.

Atunci, cum au fost ultimii ani din comunism, când nu mai cânta la Cenaclu? Nu se plânge. Era deja un nume: „Aveam cântări în diverse formule, cum se obișnuia pe atunci. Eu cântam în deschiderea unui concert rock cu trupe ca: Sfinx, Iris sau Roșu și Negru sau Compact”. Surâde, un pic amar: „Nu m-a afectat închiderea cenaclului. Pe alții, însă, da”.

Fiul lui Dancila a dat BAC-ul la Grup Scolar Videle! Ce nota a putut sa ia...

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Suete de colectie

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI