Părintele Arsenie Boca continuă să fascineze mulți români, devenind un personaj mitic. Popularitatea sa uriașă a înfricoșat Securitatea comunistă, Iată mai jos una dintre mărturiile care vorbește despre puterile sale ieșite din comun.

Una dintre mărturiile cele mai impresionante despre puterile Părintelui Arsenie Boca vine din partea lui Dumitru Baglazan din comuna Porumbacu de Sus (județul Sibiu) și este inclusă în cartea Sfântul părinte Arsenie Boca. Românul a avut șansa să îl cunoască personal pe Sfântul Ardealului.

Oamenii veneau puhoaie la Sfântul Ardealului

„Eu am avut un unchi, care în `48 era ofițer de Securitate la Brașov. Eram tânăr și mergeam la Brașov unde mai rămâneam la el câte o săptămână, că așa mai vedeam și eu lumea. Mergeam seara cu el prin oraș, pe unde avea el treburi, mă mai lua și la serviciu și așa am aflat ceea ce vă povestesc în continuare.

Securitatea l-a ridicat pe părintele Arsenie de la Sâmbăta pentru că se știa că face minuni și vin puhoaie de oameni la el. În `44, de exemplu, a spus la slujbă oamenilor să-și aducă copiii de la București acasă că va veni un prăpăd, și la puțin timp după aceea a fost cumplitul bombardament american. Le era groază că acum, în timpul comunismului, le va spune oamenilor cu aceeași claritate care este realitatea.

Bătut și schingiuit de Securitate

Părintele Arsenie Boca a fost victima securiștilor, care puneau minunile sale pe seama unor practici oculte, de exemplu iarba fiarelor. De aceea Sfântul Ardealului a fost bătut în închisorile comuniste.

„Și din cauza aceasta l-au luat la Securitate și l-au schingiuit mult, săracul de el. Mie mi-a spus lucrurile acestea unchiul meu. Problema era că deși el nu se mișca din fundul celulei, ci sta în genunchi și se ruga, în fiecare noapte la ora 12.00 se deschideau ușile închisorii.

Celula era un loc împrejmuit, într-o sală uriașă ca o hală. Iar în mijlocul acestei hale, stătea la o masă, permanent, un subofițer de pază, care-l supraveghea fără încetare. L-au scos, l-au bătut și l-au făcut în fel și chip să le spună cum face, căci ei credeau că are iarba fiarelor, cu care umblă aricii în bot, iar el cum a stat tot timpul în pădure la Sâmbăta, a făcut rost de iarba aceea și o pune pe lacăt. Dar el cum să puie iarba pe lacăt dacă stătea tot timpul în genunchi în fundul celulei și erau și două rânduri de uși?

Părintele Arsenie Boca putea deschide lacătele închisorii

Într-o noapte, au băgat două iscoade securiste la el în celulă ca să-l vadă cum face. Părintele, însă, nu a avut treabă cu ei. Ei îl tot întrebau, se tot luau de el, iar el în celulă tot sta în genunchi și se tot ruga. Noaptea, la ora 12.00, când s-au deschis lacătele, pe securiști parcă i-ar fi lovit fulgerul lui Dumnezeu, i-a răzbit frica și au fugit de acolo. Și, de la o vreme, nimeni nu mai voia să facă de pază, pentru că le era frică. Pe comandant l-a luat și pe el frica și ce-a zis: eu, ca să scap și să-mi spăl mâinile, îi aduc pe toți aici să vadă și pe urmă nu îl mai țin.

Într-o seară, vine unchiul meu și-mi spune că în noaptea aceea mă ia cu el să vedem un călugăr de la Sâmbăta, care deschide rugându-se ușile de la închisoare. Așa că am ajuns acolo seara, fiind și eu curios să văd.

Martor ocular la una din minunile Părintelui Arsenie

Toată Securitatea era atunci acolo. Eu am stat pe scări, că nu am mai avut loc să intru, și cu toții așteptam să vină ora 12.00 noaptea să vedem dacă-i adevărat. Și, ce să vezi, nu așa că s-a deschis doar un lacăt, norocul meu a fost că m-am ținut de balustrada scărilor, că la 12.00 noaptea bara de la ușa temniței a sărit cât colo și tot amarul de lume care era jos s-a năpustit înspăimântată pe scări în sus. De frică nu mai știau ce să facă, se călcau în picioare.

Din ceasul acela, nu l-au mai ținut acolo, i-au dat drumul cu domiciliu forțat. Mie mi-a spus unele din lucrurile acestea unchiul meu. Dar am văzut cu ochii mei lacătele deschizându-se și bara aceea sărind în lături și securițtii aceia care erau oameni în vârstă, nu tineri ca mine, care aveam 18-19 ani, fugind de mâncau pământul. Multă vreme după aceea, când mai mergeam cu unchiul meu pe la restaurant, prietenii lui securiști numai de asta vorbeau", a încheiat Dumitru Baglazan tulburătoarea sa mărturie despre Părintele Arsenie Boca, potrivit frumusetesisuflet.