Prioritară a fost și este rectificarea bugetului, căci nimic nu poate funcționa fără bani. Luni, însuși președintele Iohannis a participat la o întâlnire cu premierul Ludovic Orban și liderii liberali pentru a pune la punct toate detaliile din proiectul de buget ce urmează să fie trecut prin Parlament.

În rectificarea bugetară propusă și anunțată, Ministerul Educației apare cu o tăiere de 2 miliarde de lei. Vestea a produs iureș, iar ministrul Monica Anisie a fost cotropită de critici. Avusese, anterior, un așa-zis ”derapaj” declarativ într-o emisiune tv. Om prezent în interiorul sistemului educațional, liberala Monica Anisie a analizat atunci situația și a exprimat un punct de vedere corect, în opinia mea, afirmând că nu are ce să facă cu 6% din PIB (n.a. așa cum a cerut mereu PNL pentru Educație) și că nici nu se gândește să ceară atâția bani la apropiata rectificare bugetară. Ministru a și motivat de ce ”nu are ce face cu banii”, într-o logică firească și nicidecum ca o ”declarație halucinantă” sau ”șocantă”. Subliniez: era vorba de rectificarea bugetară, nu de alocarea bugetului pe anul 2020!

”Bugetul acesta trebuie să crească gradual, pentru că nu poţi să dai din primul moment fără să ştii nişte măsuri pe care le vei lua pe termen scurt, mediu şi lung. Vă spun de ce. Pentru că, hai să spunem că astăzi ni se dau cei 6% din PIB.  Dar eu, pe construcţia pe care o am acum, cu cei 6% nu am ce să fac”, a explicat ministrul Monica Anisie în emisiunea tv. Și are dreptate! Cu hei-rupismele obișnuite nu vom ajunge niciodată la o stare de normalitate. Ce să faci cu banii dacă nu ai o strategie bine gândită pentru un sistem cu atâtea găuri ca în învățământ? Ce gaură astupi întâi, unde repari, ce schimbări faci?

Elevii noștri nu au școli cuprinse în limitele legii; în mediul rural majoritatea unităților au wc-uri în curte, niște latrine înfiorătoare de fapt; sunt mari probleme cu transportul copiilor; nu există programe coerente în domeniul educației; abandonul școlar este în floare, mai ales în sate; supraaglomerarea în majoritatea școlilor nu a fost rezolvată, ca și programa stufoasă de învățământ; profesorii și învățătorii se plâng că nu au planuri-cadru, că nu sunt motivați cei care au rezultate performante cu elevii pe care-i pregătesc, că suferă alături de copiii lor din școlile dărăpănate de la țară, fără a li se oferi niciun spor sau măcar o ”diplomă de rezistență”.

Așadar, cu o infrastructură vai-mama-ei și cu atât de multe disfuncții și lipsuri, un ministru nu are ce să facă momentan cu un purcoi de bani.

”S-au tăiat 2 miliarde de lei la rectificare”, s-a anunțat din nou apocalipsa, săptămâna trecută. Puțini au mai aflat și explicația Ministerului Educației, ca să înțeleagă că e vorba doar de clasica luptă politică la schimbare de mandat. De fapt, ”banii tăiați” erau prevăzuți la rectificare de PSD pentru un proiect numit ”România modernă, România digitală”. Proiectul, care prevedea schimbarea de predare a lecțiilor prin achiziționarea de table electronice și de tablete, nu a mai fost implementat. Deci nu mai era nevoie de suma respectivă.

Ministrul Monica Anisie, fostă profesoară de gimnaziu și liceu, a afirmat în mod clar că va avea ca prioritate programe competitive pentru învățământul preuniversitar, iar eu cred că trebuie să dăm girul încrederii unui politician abia instalat în funcție.

Nu știu de ce l-a ales consilier pe Claudiu Săftoiu, fost director SIE, și cu ce sfaturi în domeniu o va ajuta, dar doamna ministru va trebui să facă față atacului care a venit din partea unor copii, extrem de implicați în procesul de învățământ. E vorba de elevii-adolescenți din Constanța, constituiți într-o asociație cu inițialele AEC. Zilele trecute, ei au emis un comunicat de presă adresat primului-ministru prin care cer demiterea ministrului Educției, Monica Anisie, și a secretarului general al ministerului, Ioana Lazăr, ”ca urmare a acțiunilor împotriva accesului la educație al elevilor din România”.

Asociația Elevilor din Constanța (AEC), devenită în timp porta-vocea majoritatea elevilor din țară, reclamă faptul că nu s-a rezolvat problema transportului. Ei arată că ”zeci de mii de elevi din România se află zilnic în situația să nu ajungă la școală din cauza lipsei transportului sau a lipsei resurselor financiare necesare pentru a își permite utilizarea lui, fiind nevoiți să meargă pe jos kilometri întregi, să folosească cursele la ocazie sau, așa cum o bună parte din ei fac, să abandoneze școala. Elevii din mediul rural sunt condamnați la o viață fără visuri, fără posibilitatea de a părăsi comunitățile rurale în care sunt izolați de stat. Aripile lor sunt frânte încă de mici”.

Au dreptate elevii, știe și Monica Anisie, și e perfect să pună presiune pe minister pentru rezolvarea situației. Dar să ceri o demisie a ministrului după doar două luni, e nițel prea mult! Și spun că e prea mult, având în vedere și restul conținutului din comunicat, împănat cu elemente juridice care esced cunoștințele unor elevi.

Poate la rezolvarea acestui conflict cu liceenii să se amestece actualul consilier-fost SIE… Sau, poate, la schimbările de inspectori și directori interimari pe posturi, dar marcați cu sigla PSD.

Te-ar putea interesa și: