Dan Andronic: Să începem cu examenul de Bacalaureat și cu examenul de Capacitate, pentru că acestea interesează pe cei mai mulți. Rata de promovare a crescut, 66,41%.

Sorin Cîmpeanu: Înainte de contestații.

- Din 2010, când era de 69 %, a scăzut la 45% în 2011, 44% în 2012, după care a început iar să urce... - Înainte de 2010, rata de promovare era în mod obișnuit, peste 80%. În 2010, când s-a înregistrat acea scădere, e drept, la 69%, s-a schimbat structura examenului. Nu s-au mai acordat note la probele orale, începând cu acea promoție. Acesta a fost un factor de micșorare a procentului de promovare, alături de introducerea supravegherii.

- Introducerea supravegherii a contribuit la scăderea ratei de promovare?

- Da, a contribuit, probabil, dar nu este singura măsură. Schimbarea structurii examenului este un element deosebit de important. Dacă am vrea să avem o creștere artificială a ratei de promovare, ar fi foarte simplu. Revenim la sistemul de notare a probelor orale și o să vedeți o creștere senzațională a procentului de promovare. Un procent mai ridicat poate fi obținut și într- o manieră mai artificială.

- Da, printr-o relaxare a gradului de dificultate a subiectelor.

- În multe feluri. Subiectele nu au fost nicidecum mai ușoare anul acesta la Bacalaureat, decât anul trecut, dacă vorbim de o percepție, de o abordare tehnică, didactică, corectă din punct de vedere al științelor educației. Ce am încercat să facem anul acesta? Să punem accentul mai mult pe a ști să faci ceva, decât pe a ști pur și simplu, a ști punct.

- Încercați să vă luptați cu acel model în care memorarea contează enorm. Creativitatea și spiritul de „întreprinzător” rămân undeva în subsidiar.

- Da. Deci, în condițiile în care subiectele nu au fost mai ușoare, în condițiile în care sistemul de monitorizare a derulării examenului a fost accentuat, e vorba de introducerea supravegherii audio în paralel cu cea video, în condițiile în care corectura s-a făcut în alte județe, nu cred că au fost factori care să ajute la o rată de promovabilitate mai mare.

- Noi avem câteva exemple de modalități de fraudare a Bacalaureatului și avem chiar mărturii.

- Da, dacă îmi permiteți... Nefiind, cel puțin acești trei factori de natură să ducă la o rată de promovare mai mare, singura explicație, din fericire, este o pregătire mai bună a elevilor. Eu asta susțin și în asta cred.

- În condițiile în care subiectele n-au fost mai dificile...

- În condițiile în care, afirm foarte clar, subiectele nu au fost mai dificile. Am întâlnit tot felul de opinii, bun, nu vorbesc de limba română, unde, e clar, percepția este subiectivă. La subiectul doi am încurajat...

- La ce vă referiți la subiectul doi?

- Subiectul doi, mă refer la acea cerință de a face un eseu despre a face sport la orice vârstă sau despre rolul scriitorului în societate. Asta este puțină componentă de creație și de aplicare a cunoștințelor și nu de a reproduce anumite cunoștințe. Dar, sigur, examenul de Bacalaureat este un examen de finalizare a unor studii. Nu poți să înveți doisprezece ani într-un anumit fel și, brusc, dintr-odată, să evaluezi altceva. Vreau să spun că examenul de Bacalaureat, în opinia mea, așa cum este el acum, nu este relevant pentru capacitățile unui absolvent.

- De ce? Fiecare examen trebuie să măsoare gradul de cunoștințe după finalizarea acelor studii!?

- Nu este ceea ce ne dorim pentru că nu avem o programă așa cum ne dorim. Ea trebuie schimbată. Când vom avea un conținut al materiei predate așa cum ne dorim, putem să avem și un examen de Bacalaureat care să fie atât de relevant pe cât ne dorim pentru viața socio-profesională a absolvenților de mai târziu.

Învățământul profesional, cea mai importantă verigă între educație și mediul economic

- Care este situația școlilor profesionale?

- Învățământul profesional este, în opinia mea, o prioritate și trebuie să fie o prioritate. În ultimii ani a crescut numărul elevilor din învățământul profesional și tehnic, de la 11.000, am ajuns anul acesta la 52.000 de elevi. Am avut clase unde concurența a fost și de trei pe loc. Pentru că învățământul profesional este una dintre cele mai importante verigi prin care se poate crea, consolida acea mult blamată și dorită legătură între educație și mediul economic.

Subiectele dificile la Capacitate ar crește abandonul școlar

Dan Andronic: Să vorbim și despre Examenul de Capacitate. Au existat foarte multe critici legate de numărul mare de contestații acceptate – 4.600.

Sorin Cîmpeanu: Da, este foarte adevărat, din 14.400 de contestații depuse, 4.600 au fost acceptate. Știți care a fost situația anul trecut? 19.560, față de 14.400 anul acesta, dintre care acceptate 7.000. Din acestea, 935 au micșorat nota și restul de 6.000 au mărit nota elevilor. Asta s-a întâmplat dintotdeauna. Dar anul a acesta, pentru că îmi place să cred că sunt consecvent principiului transparenței, am făcut publice toate aceste date.

- Și de aici emoția? Vorbesc de procesul de verificare.

- Vă răspund foarte clar și la obiect. Este un minim, și această afirmație poate fi verificată foarte ușor, dar în egală măsură, acest minim mie mi se pare prea mare. Motiv pentru care am cerut colegilor de la Institutul de Științele Educației sămi ofere informații cu privire la acest subiect în alte țări europene, cu privire la posibilitatea de fundamentare a unei schimbări, pentru că știți că nota, în urma contestației, se modifică doar dacă este o diferență mai mare de 50 de sutimi între prima evaluare și evaluarea de la nivelul contestației. (...) Există și va exista întotdeauna un anumit coeficient de eroare. El poate fi micșorat prin ceea ce am solicitat anul acesta cu multă insistență și multă perseverență colegilor de la Consiliul Național de Evaluare și Examinare, de a întocmi baremuri foarte clare, care să lase cât mai puțin loc de manifestare a subiectivismului evaluatorului. Am insistat pe acest lucru, dar e un proces continuu, trebuie să mai insistăm.

Revenind la dificultatea subiectelor de la examenul de Capacitate. Este un examen național, nu este, precum Bacalaureatul, un examen de finalizare a studiilor, este o etapă intermediară. Dacă am face un mic exercițiu de imaginație. Putem avea subiecte mult mai dificile. Ce am obține? (...)Trebuie luat în considerare faptul că avem mediul urban și mediul rural și, oricât de trist ar fi, trebuie să constatăm că 80% din notele sub 5 la Evaluare provin din mediul rural. Ce am obține prin subiecte foarte dificile? Foarte multe note de 8 și de 9, la Sfântu Sava, Gheorghe Lazăr, Vianu etc., am obține 10 pentru vârfuri, pentru cei care sunt olimpici, și am obține, în schimb, în sute și mii de școli din mediul rural, dar nu numai, integral note între 1 și 2. Și atunci , spuneți-mi mie, când o școală întreagă ar lua note între 1 și 2, cam ce chef de continuare a studiilor ar avea și cam cum ne-am mai atinge noi acea țintă națională de reducere a abandonului școlar, de la 17,3% la 11,3%?

- Nu știu politicile...

- Nu e politic, e tehnic.

Iluzie: Salarii care să urce cariera de dascăl în top 3

Dan Andronic: Spuneați la un moment dat că învățământul la sat are calitate mai slabă decât cel de la oraș și că nu putem face nimic să schimbăm lucrul ăsta.

Sorin Cîmpeanu: Vă spun cu regret, este vorba, în primul rând, de calitatea dascălilor, de resursele alocate pentru unități școlare. Din păcate există această diferență. Avem ca obiectiv accesul egal la educație, trebuie să ne concentrăm asupra acestuia, însă, pentru moment, situația așa este. Cum vă explicați că numărul mediilor de 10 a fost de 15 ori mai mare la examenul de capacitate în mediul urban decât în mediul rural, în timp ce numărul mediilor sub cinci a fost în proporție de 80% în mediul rural ? Sunt 4.050 de școli în care s-a dat examen.

- Am înțeles, calitatea dascălilor poate fi explicația logică. Trăim în epoca Internetului, nu există nici o altă modalitate de a îmbunătăți calitatea în zona rurală?

- Ba da, cum să nu, există.

- Fiecare guvern începe câte un proiect prin care informatizează școli, dar dacă le informatizăm pastea din mediul urban nu rezolvăm...

- Există informatizare și în mediul rural. Dar putem să avem cel mai bun nivel de informatizare, cel mai bun curriculum, cele mai bune manuale, dacă nu vom avea dascăli bine pregătiți, totul este degeaba. Pentru că în orice învățământ, oricât de avansate ar fi tehnicile de predareînvățare, totuși rolul profesorului este esențial. Iar profesori foarte bine pregătiți, mă tem că nu vom avea până când nu le vom putea oferi o motivație...

- Cât câștigă un profesor în mediul rural?

-Salariul minim este 1.050 de lei, va fi 1.200 de lei și îmi place să cred că, în următorii doi ani, vom avea creșteri foarte semnificative ale salariilor, mai ales în educație și sănătate, să nu uităm de cele din administrație.

- Iar acolo nu se mai pune problema de meditații...

- În mediul urban, mai degrabă, părinții pot să susțină pregătirea copiilor prin meditații, decât în mediul rural.

- Discutam că fiecare ministru vine cu o nouă viziune și schimbă câte ceva - mai bagă câte un examen, mai scoate un examen (...) te uiți cu groază cum se modifică, o dată la doi-trei ani, în funcție de schimbarea Guvernului...

- Știți, aici trebuie îmbinate într-o manieră înțeleaptă și echilibrată...

- Ele sunt alambicate...

- Nu, nu, sunt antagonice, pe de-o parte dorința de stabilitate și predictibilitate, versus dorința de introducere a unor reglementări în sensul așteptărilor societății.

- Vă dau un singur exemplu - structura anului școlar este aceeași de pe vremea mea și de pe vremea dumneavoastră... Structura anului nu are întotdeauna legătură cu ritmul de care are nevoie un copil, ca să învețe. Pare mai mult un ritm asociat cu ritmul părinților. De ce nu se schimbă măcar în zona asta?

- Da, să știți că am primit solicitări pe care le-am apreciat ca fiind deosebit de pertinente. De exemplu, din partea Consiliului Național al Elevilor. Au solicitat ca, începând cu septembrie 2016, să devansăm începutul anului școlar cu o săptămână sau chiar cu două. Are sens.

- Și se va adopta?

- Eu o susțin. Putem lua în calcul pentru septembrie 2016, cu condiția să ne hotărâm până în septembrie 2015, să o anunțăm, să nu schimbăm regula în timpul jocului, să o anunțăm cu un an înainte.

Anumite universități vor avea mari difi cultăți în a supraviețui

Dan Andronic:Îți iei BACul și te duci să dai admitere în învățământul universitar de stat sau cel privat. Am văzut că și acolo a început, în ultima vreme, o întreagă campanie anticorupție, în zona universităților. Care e soluția acolo? Pentru că pare că e un sistem corupt. Avem scandalul la Bacalaureat cu diverse situații, avem scandalul la Universitate pentru examene și alte situații. Unde se poate opri acest vârtej, această spirală a luptei anticorupție în Educație?

Sorin Cîmpeanu: Sistemul de educație, în general, este un sistem inerțial. (...) Ceea ce încercăm să facem noi acum, reformă curriculară, introducerea unei rigori mai accentuate, inclusiv la nivelul derulării examenului, în ultimă instanță, înseamnă diminuarea actelor de corupție. Lucrurile acestea au început în urmă cu 20 de ani, iar acum, sigur că rezultatele sunt cele pe care le apreciem cu toții. Mă tem că și în România este nevoie de consecvență, dar în același timp nu ne putem aștepta la o schimbare radicală, de la un an la altul, din păcate.

- A început. Înțeleg că sunteți mai rezervat în a discuta anumite situații...

- Nu sunt deloc rezervat! Dimpotrivă. Provin din mediul universitar, deci se presupune că îl cunosc cel mai bine.

- Poate că e greu să îți critici propriii colegi, dar ați trăit în sistemul acela, faceți parte din el, știți cum funcționează, până la urmă...

- Da, știu, cu bune și cu rele.

- Până la urmă, toate lucrurile acestea se reflectă în calitatea învățământului. (...) Totuși, în primele 100 de universități, România nu prea se găsește.

- Din păcate, nu.

- Nu. Deci, undeva, sistemul românesc de învățământ nu mai e validat, poate, cum era înainte.

- În ultimii ani, avem, totuși, un trend ascendent, trebuie să recunoaștem asta.

- Dar calitatea, până la urmă, este dată de această analiză obiectivă, clasamente, spuneți-le cum vreți!

- Total de acord. De aceea nu e prima oară când afirm acest lucru. Legea 1 din 2011, Legea Educației Naționale, a venit cu foarte multe lucruri care s-au dovedit a fi bune. De exemplu, a introdus clasificarea universităților românești, pentru prima oară. Că n-a mers până la capăt asta nu înseamnă nimic și că a funcționat prost și am avut o clasificare ce până la urmă nu a fost asumată și recunoscută de nimeni nu poate fi decât regretabil și nu poate fi decât o dovadă a faptului că nu a fost suficient de bine pregătită.

- Deci s-a ratat până la urmă?

- Da, dar nu total. În Consiliul Național al Rectorilor, de voie de nevoie, a fost unanimitate în a recunoaște că e nevoie de această clasificare. Bun. Până în momentul în care discutăm de parametri propriu-ziși, lucru ce se reflectă și în strategia pentru învățământ terțiar 2015-2020, de exemplu. Parametrii trebuie să fie toți cei relevanți pentru activitatea unei universități. Partea de educație, partea de cercetare, la fel de importante. Dar trebuie să luăm în considerare și rolul de motor al dezvoltării regionale și implicarea în sprijinul studenților și gradul de internaționalizare a activităților universității. Am afirmat că universitățile care nu vor înțelege importanța internaționalizării vor avea mari dificultăți în a se dezvolta, ca să mă exprim elegant. De fapt, adevărul este că vor avea mari dificultăți în a supraviețui. Iar al cincilea parametru extrem de important: relevanța calificărilor oferite de universități pe piața muncii, luate în considerare într-o manieră cuantificabilă.

Numărul studenților a scăzut dramatic

Dan Andronic: Câți doctori, ca titlu științific, avem în România?

Sorin Cîmpeanu: După anul 2000, circa 40.000. Cohorta de absolvenți cu titlu de doctori înainte de 2.000 este mai puțin numeroasă.

- E mult? E puțin? - Din punct de vedere al viziunii Bologna, conform căreia doctoratul este doar al treilea nivel de pregătire în cariera unei persoane, este puțin. Să privim din altă perspectivă. Percepția generală este că avem prea mulți studenți. În anul universitar 2007-2008, aveam peste un milion de studenți, iar în 2014-2015 avem exact 500.000 de studenți români. Asta este o scădere dramatică. Versus obiectivul asumat la nivel european, în care, până în 2020, noi trebuie să avem 27,3% absolvenți de învătământ terțiar în grupa de vârstă 30-34 de ani. Spuneți-mi, vă rog, care sunt șansele de atingere a acestui obiectiv?

- E clar că e un obiectiv care nu poate fi atins.

- Și aici e o percepție greșită. Avem prea mulți studenți, spun unii, dar tot aceleași persoane susțin că este un obiectiv bun creșterea lor de la 21 la 27,3% la sută. Avem prea mulți deținători ai titlului de doctor, spun unii, dar când ne poziționăm în cadrul european constatăm că numărul lor este mult prea mic în România, față de media europeană.

Ministrul Educației: Softul anti-plagiat nu poate da un verdict sută la sută bun!

Dan Andronic: În privința doctoratelor, pentru că s-a creat o întreagă dezbatere dacă sunt plagiate sau nu. S-a vorbit de lucrări de doctorat plagiate. Pe de altă parte, Ministerul Educației a venit de fiecare dată și a spus: nu este plagiat și acum...

FOTO: Dan Andronic si Sorin Cîmpeanu

Sorin Cîmpeanu: Nu știu dacă de fiecare dată...

- ... în ultimele cazuri, celebre, ale demnitarilor. Aici pare că se confruntă două viziuni, una instituțională, care spune că nu e plagiat, și una a societății civile, care spune că e plagiat. Unde se decide lucrul ăsta până la urmă, acum știu că există softurile antiplagiat. ro, în care orice lucrare poate fi verificată. Bănuiesc că lucrările sunt introduse automat, în momentul în care luați o asemenea decizie...

- Nu aș vrea să intru într-o discuție pur tehnică, nu pentru că nu am suficiente informații pentru a duce această discuție, dar cred că nu este extrem de relevantă pentru că sunt domenii în care se utilizează frecvent diverse definiții sau diverse sintagme și dacă nu este suficient de inteligentă această versiune de soft, pentru cineva care nu s-a inspirat deloc, dar deloc din altceva, dar folosește termeni din matematică sau din inginerie consacrați este dat...

- Și atunci cum se verifică o lucrare de doctorat, rămâne doar la latitudinea comisiei și a conducătorului de doctorat?

- Este un lucru delicat, sigur că e important softul, dar și conducătorul de doctorat care își asumă răspunderea în solidar cu doctorandul, conform legislației din 2004 încoace.

- Acel soft e de încredere sau nu?

- Poate să ajute foarte mult, dar nu cred că se poate da un verdict sută la sută bun, eviți intervenția umană și te bazezi doar pe soft. Nu cred că te poți baza doar pe soft.

- Și atunci, tehnic, ce faci, iei cărțile citate și încerci să vezi?

- O analiză, un volum foarte mare de muncă sigur că trebuie depus, plecând de la baza de informare.

Structura doctoratului ar trebui să fie mai bine reglementată!

- Dar vi se pare că modul în care s-au dat doctoratele în România, într- o formă sau alta, a contrazis acel principiu conform căruia o lucrare de doctorat trebuie să fie o lucrare originala, inedită etc?

- Uneori, da.

- Există vreo posibilitate de a regla lucrul acesta în viitor? Că ce e dat, e bun dat...

- Da, există. Și mă gândesc serios la reglementarea foarte clară, cu riscul de a fi acuzat de intervenție excesivă, a modului și a structurii unei teze de doctorat, știind că sunt diferențe foarte mari între domenii. Una este în inginerie, alta în matematică, și alta în științe socioumane, dar structura ar trebui să fie nu uniformizată, ci mai bine reglementată.

- Știți că la universitățile americane există manuale despre cum redactezi și primul examen pe care îl dai când te înscrii la doctorat, o chestie excepțională, te învață cum să-ți redactezi lucrarea de doctorat, și dai examen?!

- Știti că în planul de pregătire doctorală sunt multe universități care au introdus deontologia cercetării și reguli de redactare a tezei în planul inițial de pregătire al doctoranzilor, poate ar fi cazul ca toate școlile doctorale să introducă aceste reglementări și să ajungem la ceea ce spuneați dvs: fiecare student doctorand să fie, practic, obligat să ia la cunoștință de reglementările privind deontologia cercetării și de toate aceste reguli de elaborare a unei teze de doctorat.

Demnitarii nu sunt singurii exceptați „de la a fi judecați”

- În privința lucrărilor de doctorat ale demnitarilor, avem o excepție de la regulă, ca să zic așa: ei nu sunt verificați de comisia de la universități, ci intră într-o altă structură și de aici mereu apar discuții despre obiectivitatea acestei comisii, pentru că ea - într-o formă sau alta - este sub autoritatea guvernului, prin ministrul Educatiei.

- Nu neapărat prin ministrul Educației, ci prin Consiliul Național de Etică. Vreau să spun că legea privind deontologia în cercetare-inovare-dezvoltare (Legea 206) datează din 2004. Se referea exact la deontologia cercetării la Institutele de cercetare. În anul 2011 a fost extinsă - într-o manieră care s-a dovedit a fi nu cea mai potrivită - și asupra întregului mediu universitar.

- Printr-o ordonanță de urgență.

- Da, ministrul Educației, Daniel Funeriu, a inițiat o ordonanță de urgență prin care a extins aplicabilitatea, introducând, totodată, și aceste excepții. Nu e singura excepție a demnitarilor , sunt și directorii de institute de cercetare, și rectorii, am impresia, exceptați de la a fi judecați. Mă gândesc că rațiunea acestor excepții a fost următoarea, e o supoziție: din moment ce o anumită persoană a susținut doctoratul într-o universitate și nu mai are raporturi juridice cu el, el nu mai poate fi sancționat. Aducând la CNE toate aceste excepții, CNE, în măsura în care sesiza abateri, avea și capacitatea legală de sancționare.

- Adică, un fel de instanță superioară.

- Da , a ridicat totul la o instanță superioară.

De ce n-au fost titluri retrase

Dan Andronic: Și dvs. susțineți această modificare sau nu?

Sorin Cîmpeanu: Vă spun imediat pledoaria pentru ceea ce a făcut dl ministru Funeriu prin OUG 28 în anul 2011. Există și componenta cealaltă. Titlul de doctor este dat prin ordin al ministrului Educației. Rațiunea a fost: nu-l judeci la universitate pentru că oricum nu-i poate retrage titlul de doctor, pentru simplul motiv că nu i l-a dat ea. Atunci când ridici, ridici la nivelul celui care i l-a dat și atunci universitatea... Poate să existe și sancțiunea de retragere a titlului de doctorat.

- Bun, dar au existat cazuri?

- Nu au fost cazuri. De când a fost introdus nu au fost cazuri, dar bănuiesc că asta a fost rațiunea. De ce nu au fost cazuri? Pentru că n-a fost suficient de bine pregătit, pentru că nu s-au luat în considerare foarte multe lucruri care au fost puse în evidență de perioada scursă din 2011 până în 2015. Pe baza acestor considerente, da, în general, provenind din mediul academic, iau în serios orice propunere serioasă din mediul academic, iar propunerea Universității București de astăzi este demnă de luat în seamă . V-am spus, experiența ne-a arătat că lucrurile nu funcționează tocmai bine și dacă sunt propuneri de îmbunătățire a acestor reglementări, de ce nu? Dar asta ar fi în raport cu noua Lege a Educației. Asta ar fi valabil în momentul în care titlul de doctor n-ar mai fi dat prin ordin de ministru, ci ar fi dat de fiecare universitate în parte, iar fiecare universitate, prin decizia Senatului, și-ar asuma și răspunderea atribuirii titlurillor și, pe cale de consecință, și-ar asuma și dreptul de a-l retrage. Pericolul ar fi, poate...

- Excesul?

- Da.

- Excesul de autoritate?

- Nu neapărat de autoritate, nu la asta mă gândeam, poate fi și aceasta o componentă, dar orice universitate să poată oferi în condiții mai puțin verificate titlul de doctor, mi se pare...

- N-ar trebui îmbunătățit sistemul de verificare?

- Luăm în considerare inițierea unor modificări legislative în acest sens, dar gândite bine în ansamblu. Întotdeauna voi spune: fără constrângeri de timp! Nu este o decizie pe care să îți propui să o iei într-o săptămână și după care să constați că n-a fost o decizie bună. Merită să ne concentrăm asupra acestui subiect, dar să dedicăm energia și timpul necesar pentru a avea decizii corecte. Să nu fim nevoiți peste trei- patru ani să constatăm că, din nou, iată, și ce s-a introdus în 2015 de ministrul Cîmpeanu trebuie schimbat pentru că, din presiune de timp, nu s-a gândit la aceste aspecte.

Ce ne va aduce noua Lege a Educației Naționale

Dan Andronic: Care ar fi cele mai importante modificări pe care ați vrea să le aduceți la Legea Educației, măcar să-i anunțăm pe oameni ce urmează.

Sorin Cîmpeanu: O să încerc să sintetizez. La nivelul învățământului preuniversitar aș vrea să reușim să construim un cadru în care să micșorăm gradul foarte înalt de birocratizare, să apreciem activitatea unui profesor prin progresul școlar, prin rezultatele obținute la clasă, prin creativitate, prin capacitatea de a elabora manuale școlare și nu neapărat prin documente care să certifice absolvirea diverselor cursuri mai mult sau mai puțin relevante. Aș vrea să reglementăm mai bine învățământul special, este un învățământ care merită toată atenția noastră.

- Vă referiți la învăță mântul pentru copiii cu dizabilități, situația nu e foarte roz.

- Da. În momentul de față situația nu e deloc roz și am toată admirația pentru colegii care lucrează în acest segment de învățământ. Am avut ocazia să constat nemijlocit efortul pe care ei îl fac. Să știți că există un punct în care, dacă nu există devotament, rezultatele nu pot să apară.

Reguli mai clare în învățământul militar

- Ce mai schimbați?

- Am primit de curând și solicitare pentru reglementarea mai clară a învățământului militar, sunt cerințe de reglementare specifică. Ați văzut ora de religie, de exemplu, sau ora de sport, dar toate astea sunt sub incidența revizuirii curriculumului și ne-am stabilit chiar anul acesta termen pentru analiza și aprobarea planurilor-cadru. Planul-cadru înseamnă câte discipline trebuie să fie în programul unui elev dintr-o anumită clasă. Părerea mea este că, actualmente, avem prea multe discipline și prea puține ore, per total. Sigur, asta nu face neapărat obiectul Legii Educației, dar este foarte important să creezi premise. Dacă vreți, suntem la 650-700 de ore pe an, la clasă, față de sistemele moderne care au 900-950 de ore. Deci numărul de ore la clasă este mic, numărul de discipline este foarte mare. Partea cealaltă, a numărului de ore petrecute de un elev pentru teme, ne plasează ca un vârf detașat în Europa.

- În alte sisteme nici nu există teme pentru acasă. Tot ce se învață, se învață în clasă.

- Tocmai. Mi-aș dori ca profesorii să înțeleagă că ora nu este numai de predare, este și de evaluare și de abordare personalizată a fiecărui elev în parte. Sigur, e vorba de numărul de elevi din clasă care este destul de mare și nu permite...

- Dacă sunt peste 40, ce poți să spui, că se mai fac ore? Nici n-ai timp să asculți toți elevii.

Manualul e privit ca o sticlă de șampon

Sorin Cîmpeanu: Aș vrea să avem foarte bine clarificat statutul personalului didactic și cred că asta ar putea să fie un pas important spre rolul social al cadrului didactic, importanța socială și, dacă vreți, în ultimă instanță, să poată genera, alături de motivarea salarială, să poată să urce atractivitatea carierei de dascăl.

Există la nivelul Academiei Române o strategie care își propune anul 2035, e cam îndepărtat, pentru a face cariera de dascăl una din cele mai atractive trei din România. Aș vrea de la o nouă Lege a Educației să reglementeze manualul școlar în mod special, la importanța cuvenită. Acutalmente , trebuie să vă spun, manualul e privit ca un bun oarecare, ca o sticlă de apă sau ca o sticlă de șampon. Intră pe aceleași criterii de calitate - preț pe care intră orice bun. Deci putem să avem manuale de nota cinci sau nota patru, dar pe care trebuie să le achiziționăm pentru că sunt mai ieftine cu un leu sau doi.

Dan Andronic: Am înțeles, dar, pe de altă parte, la ora actuală vă confruntați cu o nouă generație de copii. Generația smartphone, o generație care de la doi - trei ani învață deja ceea ce noi nu reușim uneori la 45.

- Noul curriculum la clasa I are și suport digital.

- Asta vroiam să vă întreb. S-a spus că clasele I și a II-a vor merge foarte mult pe sisteme digitale, aveți extins la nivel de țară?

- Toți trebuie să aibă. Au suport digital. Vă referiți la capacitatea de a utiliza acest sistem digital, aicea sunt probleme.

- Pentru că dacă tot vorbim să reducem diferența dintre urban și rural, care ar fi prima soluție?

- Introducerea Internetului în școli a fost un prim pas.

- Trebuie continuat!

- Da. trebuie continuat, sunt de acord.