Mineriada din 1999 și protestul transportatorilor din zilele noastre au mai multe lucruri în comun decât pare la prima vedere. Perioada aleasă este similară, dar și motivul protestului din aceste zile pare rupt din cărțile de istorie.
Mineriada din 1999 a fost o mișcare pusă la cale de minerii supărați pentru că urmau să se închidă două dintre minele unde lucrau. De altfel își doreau și salariile mai mari, dar și bani mai mulți în caz de disponibilizări.
Totul se întâmpla în ultimul an de mandat al președintelui Emil Constantinescu. Acum, Klaus Iohannis se află la finalul celor 10 ani constituționali la Cotroceni.
Minerii au fost chemați în mai multe rânduri de Ion Iliescu și acoliții săi, din 1990 până în 1999, pentru a-și rezolva problemele politice. Și au fost folosiți atunci când era nevoie, așa cum considerau guvernanții. În 1999, minerii au prins curaj. De această dată au ignorat factorul politic și au încearcat să își asume un protest doar al lor.
Manipulați de Iliescu de la prima Mineriadă
Și să vină la București, unde din experiențele trecute, atunci când au fost chemați, au arătat că pot face prăpăd.
Acum, transportatorii, spun că nu au în spate un factor politic. Și că nu fac jocurile nimănui. Cu toate acestea George Simion și Diana Șoșoacă au mers să încerce să se pună în fruntea acestor proteste. Deocamdată, cei doi au fost huiduiți.
O parte din transportatori le-au spus celor doi parlamentari să se ducă acasă, pentru că ei nu au nevoie de asocieri politice.
Și șoferii, ca și minerii, sunt blocați de cordoane de poliție și jandarmi pentru a nu intra în Capitală.
Revendicările minerilor din ianuarie 1999 erau legate de aspecte financiare. Și de a nu se închide două dintre minele pe care autoritățile voiau să pună lacăt.
Și la Mineriadă și la transportatori revendicările sunt vechi și noi sunt toate…
În ceea ce îi provește pe transportatori marea problemă pare să fie RCA-ul. Care s-a scumpit foarte mult, în condițiile în care șefii ASF, plătiți cu sume absolut obsecene, n-au văzut cum firmele de asigurări dau faliment.
Cu toate acestea în ambele cazuri, problemele financiare cât și RCA-ul datau de dinainte de revolte. Mai exact aceste probele erau și sunt prezente de câțiva ani. Dar până în ianuarie, prima lună din anul electoral și într-o situație și în cealaltă, nimeni nu a zis nimic.
Pacea de la Cozia
Pacea de la Cozia. Miron Cozma și Radu Vasile / sursa foto: arhiva EvZ
Momentul pare să fie atent ales. Cert este că în ceea ce îi privește pe mineri, conflictul a degenerat, a avut loc și ”bătălia de la Costești”, în care ortacii s-au confruntat cu poliția. Ulterior a avut loc și ”pacea de la Cozia”, momentul în care premierul de atunci, Radu Vasile a mers și a discutat cu ei.
Nu s-au închis cele două mine. Dar promisiunea cu privire la neînceperea urmării penale pentru liderii minerilor, evident că nu a fost respectată. În ceea ce privește protestul din zilele noastre, până în acest moment nu s-a ajuns la vreun acord, dar se lucrează asiduu la acest lucru.
Prin prisma istoriei, rămâne de văzut și câte dintre cele care vor fi stipulate în acel acord vor fi și respectate de către guvernanți.