Minciunile SUA și armele de convingere în masă

Minciunile SUA și armele de convingere în masă.

Minciunile SUA și armele de convingere în masă.

Minciunile SUA și armele de convingere în masă.  În SUA se clarifică politicile și personalul administrației Joe Biden. Nu există nicio schimbare în relațiile cu Turcia. Vor continua politicile împotriva Chinei și a Rusiei.

Israelul, alături de Marea Britanie, rămân doi dintre partenerii strategici, sunt prioritari așa cum au fost mereu. Adică Biden va face tot așa cum a făcut și fostul președinte Barack Obama, al cărui vicepreședinte a fost.

De aceea, unii tot vorbesc despre tandemul Obama-Biden. Unii întreprinzători chiar au început să vândă accesorii care includ fotografii ale tandemului.

Este de mirare această situație? Nu. Chiar dacă se schimbă președinte SUA, politica SUA nu se va schimba. Noi tot spunem că nu sunt importante preferințele președintelui ci nevoile imperialismului SUA, nevoile claselor superioare ale țării.

Însă cei care se bazează pe președintele SUA, ultima persoană care trebuie să vorbească despre noțiuni precum pace între cele 8 miliarde de locuitori ai planetei, democrație, libertate, drepturile omului, nu vor să înțeleagă acest lucru sub nicio formă.

Care este bucătăria politicii externe a SUA?

În SUA, politica externă nu se stabilește într-o zi, ci în urma unor dezbateri de durată. În diverse structuri, de la ministerul de Externe la ministerul Apărării, de la serviciile de informații la grupurile de lobby, de la birocrați la mediul de afaceri, de la grupuri de reflecție la universități, sunt analizate idei, rapoarte, studii. Membrii, instituțiile, centrele de cercetare ale celor două mari partide împărtășesc opiniei publice rezultatul studiilor pe care le-au făcut. Astfel, înainte de armele de distrugere în masă, trebuie să intre în acțiune armele de convingere în masă.

De exemplu, SUA au decis să invadeze Irakul cu mult timp înainte de atacurile teroriste din 11 septembrie 2001. Au folosit atacurile teroriste drept un pretext pentru invazie. Au spus că liderul irakian Saddam Hussein sprijină terorismul, că Irakul deține arme de distrugere în masă, că SUA pot democratiza Irakul, că această democrație va fi un model pentru Orientul Mijlociu. Infrastructura psihologică a invaziei imperialiste s-a bazat pe grupuri de reflecție, centre de cercetare, universități și presă.

Minciunile SUA și armele de convingere în masă

În raportul publicat în 2000 de centrul de reflecție “Project for the New American Century” se vorbea despre refacerea apărării americane. Studiile premergătoare raportului pe tema strategiilor, forțelor și resurselor pentru noul secol începuseră de fapt să fie scrise după încheierea Războiului Rece, din 1992.

Nu este întâmplător faptul că în aceste demersuri erau implicate nume precum Dick Cheney, Donald Rumsfeld, Paul Wolfowitz, Richard Perle.

Cunoaștem aceste nume prin prisma agresiunii imperialiste americane în Orientul Mijlociu, începând cu invazia Irakului. Ei sunt dintre cei care au stabilit ghidul politicii de apărare, denumit “Pentagon Defence Policy Guidance”.

Se spunea că SUA trebuie să ajungă la capacitatea de a purta două războaie simultan. În scenariul celor două războaie erau prevăzute Irakul și Coreea de Nord.

Colin Powell, unul dintre numele cunoscute ale acelei epoci, a fost șef al Statului Major General și ministru de Externe în perioada invaziei Irakului. Era primul șef al Statului Major General și ministru de Externe de culoare. În cursul unei emisiuni din 2005 spunea următoarele:

"Discursul pe care l-am susținut în februarie 2003 în Consiliul de Securitate ONU, când acuzam Irakul că produce arme de distrugere în masă, va rămâne ca o pată în viața mea. M-am bazat pe informațiile pe care le-am primit de la CIA. Era greșită stabilirea unei legături între Saddam și teroriști. Nu a existat nicio dovadă care să indice legătura între atacurile din 11 septembrie și regimul Saddam".

Pe scurt, trebuie să fii vigilent în fața unui stat care îi furnizează documente false propriului ministru de Externe și care îl pune pe acesta să spună minciuni.

Autor Barış Doster

 

Traducere Florin Matei/fmatei/cciulu