Mircea Mihaies: "Politrucii anului 2007 au redescoperit armele, limbajul si postura de tate ofuscate ale Razboiului Rece."
Pentru ei, obisnuiti sa se bata pe burta cu oricine, sa aranjeze, mafiotic, potlogariile si magariile, nu mai exista nici limite, nici speranta. Nascuti batrani si recicland arsenalul ideologic deprins acasa (oare de ce tine Bogdan Olteanu sa ne reaminteasca, periodic si insolent, ca nu face niciun efort de-a sari peste umbra sinistra a bunicii sale, Ghizela Vass?!), ori pervertiti pe parcurs, l-au ajuns din urma pe Ceausescu.
Ba chiar tin sa-l intreaca. Nu dau o ceapa degerata pe suferinta amaratului din tara, iar de nefericitul care si-a luat lumea in cap isi aduc aminte doar cand carabinierii incep sa se comporte precum „mascatii” de la noi. In schimb, sunt al naibii de sensibili la orice boare de repros.
Crescuti in ideologia bolsevica, isi pierd brusc ratiunea cand intra in joc ideea de America. Ii inteleg: daca asta au auzit mereu in casa, cum ar putea sa nu tresara ingroziti la cea mai mica adiere de dincolo de Atlantic? N-am observat sa fi reactionat in vreun fel la mojiciile lui Putin (deh, sangele apa nu se face!) sau la sminteala ofensatoare a lui Voronin. Dar au sarit ca arsi cand ambasadorul Taubman i-a dojenit - cat se poate de bland, de altfel - pentru aberatiile legislative patronate cu dispret ciocoiesc.
In fond, Nicholas F. Taubman n-a facut decat sa dea glas ingrijorarii ce-l framanta pe romanul de rand. Nu si pe Bogdan Olteanu. Pentru ideologul prabusirii peneliste, adevarul si realitatea au devenit niste scuipatoare. De primordiala importanta e prezervarea imunitatii castei pe care o reprezinta. Culmea e ca iesirea iresponsabila a lui Olteanu a gadilat multe orgolii pipernicite, alinate in frustrarea de-a se sti incapabile de gesturi cu adevarat barbatesti.
Tare mi-ar fi placut sa-l vad pe Olteanu protestand atunci cand operatorii cinici din PSD au inceput sa puna in carca PNL-ului masuri de-un populism desantat. Nu i-am auzit glasul piuitor nici cand aventurieri din partid au impins la vale caruta cu coviltir a liberalismului romanesc. Alimentandu-se la tata vesteda a anti-americanismului visceral, mostenit din familie, Bogdan Olteanu a coborat nivelul politic la cotele jenante ale argumentarii de tipul „Nu vorbesc cu o ftizica!” Pentru a-l acuza pe dl Taubman de coruptie ai, intr-adevar, nevoie de ceva mai mult decat de nerusinare: e nevoie de exercitiu intens si de straluciti maestri.
Ceea ce - imi pare rau sa-i aduc aminte - dl Olteanu a avut din plin. Biografia bunicii sale, Ghizela Vass, oferita in Raportul Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste in Romania, va fi fost - dupa cum observam acum - o sursa de inspiratie pentru nepotul cu maniere de satrap. Implicata pana in gat in sustinerea financiara a asa-numitelor „miscari de eliberare nationala, anti-imperialiste” (in fond, obisnuitele grupari teroriste ale lumii a treia), Ghizela Vass a avut la dispozitie sume enorme, despre care au vorbit atat generalul Pacepa, cat si securistul vioi Plesita, in dialogul cu Viorel Patrichi. Astazi, intr-un puseu „anti-imperialist” ce seamana ca doua picaturi de apa cu istericalele bunicii, Bogdan Olteanu scoate din rastel artileria grea a obscenitatii ideologice.
Tocmai el, patron peste o tara in care incurajarea jafului si impunitatea escrocilor au devenit politica de stat, se trezeste vorbind despre coruptie! A sustine ca dl Taubman, autorul unor donatii transparente, publice, verificabile de oricine, in orice moment, a ajuns ambasador prin coruptie inseamna a nu fi cu mintile intregi.
E ca si cum l-ai acuza pe Mos Craciun, dupa ce si-a lasat ditamai sacul cu jucarii, ca profita de strangerea de mana a gazdelor! Numai o minte pervertita din frageda copilarie poate gandi asa. Sistemul numirii ambasadorilor in Statele Unite are alte radacini, alta istorie si alte motivatii decat cele presupuse de cineva pentru care „miscarile anti-imperialiste” vor fi fost hrana servita la cina de fiecare seara.
Olteanu si-a iesit din minti pentru ca discursul ambasadorului Taubman seamana cu cel al presedintelui Basescu. Perfect adevarat. Aici e vorba insa de gandirea oricui ii pasa de soarta tarii, care vede cum justitia a devenit fata-n casa a clicii de jefuitori catarati in functiile politice. In loc sa multumeasca pentru nesperatul ajutor al Statelor Unite, Bogdan Olteanu, ca bun continuator al traditiei de familie, dar si protector al oligarhiei inspaimantate de existenta unei justitii active, a mai pus o piatra la jenantul anti-americanism care face ravagii in politica de pe Dambovita. Spre fericirea Ghizelei Vass, care, din mormant, va fi zambind fericita de isprava nepotului.
Recomandările noastre
