Mihai Gîrţu, profesor la Universitatea Ovidius din Constanţa, este doctor în fizică şi a obţinut acest titlu la Ohio State University, SUA.
El vorbeşte despre modul în care percep străinii scandalurile de plagiat din România şi despre cât de nocivă este implicarea politicului în mediul academic.
Evz: Ce efecte au avut scandalurile recente de plagiat asupra comunităţii academice?
Mihai Gîrţu:
Din păcate, în prea multe cazuri reacţia a fost una emoţională, bazată pe simpatii politice şi nu una rece, pornind de la analiza faptelor. Unii colegi privesc aceste scandaluri ca "făcături" şi le minimalizează, alţii reclamă o lipsă de specialişti integri. E lesne de ghicit ce simpatii au fiecare.
Este adevărat că trecem printr-o perioadă de criză, cu multe tensiuni acumulate, care răbufnesc exploziv de la o săptămână la alta, însă trebuie să încercăm să ne păstrăm limpezimea. Dincolo de patimile generate, aceste scandaluri arată că, în sfârşit, societatea românească începe să se vindece, dă semne că reacţionează, că nu suportă la nesfârşit impostura şi că, prin contrast, aspiră să promoveze valorile reale. Chiar dacă foarte puţini membri ai comunităţii reacţionează deschis, majoritatea tăcută observă, judecă şi ţine minte…
Cum privesc acum străinii această comunitate?
Este greu de spus, fiindcă puţini dintre străini privesc comunitatea în ansamblu. În bună măsură, străinii atenţi la ştirile legate de România cunosc cercetători sau profesori de aici şi, de multe ori, în baza unei relaţii de încredere sudate în timp, privesc această realitate prin ochii lor. Vă pot da exemplul unui coleg suedez care m-a sunat şi mi-a cerut părerea. Pe el nu l-a surprins scandalul în sine, sau faptul că a fost popularizat la nivel internaţional de una dintre cele mai respectate reviste ştiinţifice din lume, Nature.
Dimpotrivă, i s-a părut foarte normal fiindcă acea revistă este un vârf de lance al promovării codului deontologic în ştiinţă. Ceea ce l-a nedumerit însă a fost lipsa de reacţie sau reacţia foarte lentă a celor demascaţi.
Cum stau lucrurile în vest din acest punct de vedere?
Colegii vestici recunosc faptul că furtul intelectual există şi în ţările lor, însă sunt obişnuiţi ca efectele, consecinţele să fie mai drastice şi mai rapide. O societate normală are "anticorpi" mai puternici.
Se spune că la noi plagiatul este un fenomen amplu, tolerat în comunitatea academică. E adevărat?
Nu am date concrete privind numărul de cazuri de plagiat descoperite. Eu ştiu sigur doar de câteva cazuri izolate.
Probabil că cele două consilii ale ministerului care au stârnit atâtea patimi în ultima vreme, Consiliul Naţională de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării şi Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare pot fi solicitate să prezinte date statistice în acest sens. Ce vă pot însă spune cu siguranţa este că în ciuda unor eforturi de ani de zile ale unor personalităţi ale vieţii ştiinţifice româneşti încă nu a fost eliminată rezistenţa la propunerile de a sprijini cu precădere publicarea în reviste vizibile în întreaga lume, indexate în bazele de date internţionale.
Bazele de date precum Web of Science sau Scopus au un mare merit, acela că aduc la lumină economia subterană … a publicaţiilor ştiinţifice. Indexarea internaţională poate aduce în atenţia comunităţii o lucrare valoroasă publicată într-o revistă ştiinţifică mai puţin cunoscută. Indexarea poate scoate la lumină un diamant ascuns în praf, aşa cum, pe de altă parte, poate şi duce la demascarea furtului intelectual.
Tocmai de aceea, este regretabil ca după eforturi demne de toată lauda depuse de trei preşedinţi ai ANCS (Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică) având culori politice diferite, profesorii Anton Anton, Adrian Curaj şi Dragoş Ciuparu, conducerea ministerului a întrerupt accesul la bazele de date Web of Science. Ma bucur ca accesul a fost redeschis recent şi sper ca astfel de întreruperi să nu mai apară în viitor.
Aţi pomenit de câteva cazuri de plagiat pe care le cunoaşteţi. Care a fost reacţia comunităţii?

Ştiu, de exemplu, despre cazul unui universitar de la Oradea şi despre faptul că Societatea Română de Fizică a luat o poziţie fermă în acea situaţie.
Ultimele zvonuri pe care le-am auzit erau că, deşi universitatea în cauză a luat măsuri exemplare, procesul care a urmat se desfăşoară anevoios, existând, se pare, anumite hibe legislative de care profită plagiatorii. Ştiu şi de un caz descoperit anul trecut de decanul de atunci al Facultăţii de Matematică- Informatică a Universităţii Ovidius.
În mai puţin de o săptămână, profesorul Wladimir Boskoff, împreună cu editorul revistei, au retras mai multe articole dovedite a fi copiate şi au anunţat şi conducerea universităţii la care lucra cadrul didactic respectiv. Aceste două exemple arată ce rol important joacă forurile de conducere ale diverselor instituţii. Acestea pot da tonul în combaterea plagiatului sau, dimpotrivă, pot sprijini mai mult sau mai puţin făţiş plagiatorii.
Cât de nocive sunt pentru mediul academic intruziunile politice de care se tot vorbeşte în ultimul timp?
Comunitatea academică a primit semnale foarte contradictorii în ultimii ani din partea politicului.  Am asistat la pacturi semnate şi nerespectate, la variante diferite, diametral opuse, ale proiectelor de lege, la măsuri tranzitorii care tind să se permanentizeze, în contradicţie cu legea promulgată, etc.  Indiferent de simpatii, marea majoritate înţelegem că politicul a accentuat confuzia şi insecuritatea din sistem.  Pe de altă parte, fie că o recunoaştem deschis sau nu, mulţi dintre noi admitem că nu mai putem să ne întoarcem în trecut. 
Este nevoie de un suflu nou în educaţie şi cercetare, bazat pe o autonomie universitară reală, însoţit şi de o responsabilizare pe măsură, pentru a veghea la cheltuirea banului public.  Este necesară o mai mare coerenţă şi predictibilitate;  o direcţie clară şi stabilitate pe acel drum.  Pentru aceasta, e important ca politicienii să se consulte cu noi mai mult şi, dacă nu pot construi durabil, măcar să ia măsuri care să ne încurce mai puţin.
Mie unul mi-e clar un lucru: am evoluat prea mult în aceşti ani pentru a ne mai putea întoarce în trecut.  Cred că este momentul ca tinerii să se implice mai activ fiindcă viitorul lor este în joc.  La normalitatea pe care o observăm în occident şi pe care ne-o dorim şi în ţară nu putem ajunge prin pasivitate ci prin atitudine. Dincolo de toate, mie unul mi-e clar un lucru: am evoluat prea mult în aceşti ani pentru a ne mai putea întoarce în trecut.
CARTE DE VIZITĂ
MIHAI GÎRŢU
Profesor universitar

  • Profesor la Universitatea Ovidius din Constanţa.
  • 2006-2011: membru în Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior.
  • În 1998 a obţinut titlul de doctor în fizică la Ohio State University, SUA.

"Colegii vestici recunosc faptul că furtul intelectual există şi în ţările lor, însă sunt obişnuiţi ca efectele să fie drastice." susţine profesorul Mihai Gîrţu