Ce șanse sunt să fii ucis de un avion de luptă MiG-23, fără pilot, care a decolat din altă țară. Teoretic, nici una. Practic, da.
Ziua de 4 iulie 1989 trebuia să fie una de rutină pentru colonelul Nikolai Skuridin, un pilot experimentat al forțelor aeriene sovietice. Întors din vacanță, Skuridin a început un zbor de testare deasupra Poloniei, la acea vreme un aliat al URSS. Însă lucrurile au luat o cu totul altă întorsătură, după ce avionul său de luptă MiG-23 a decolat de la baza aeriană din Bagicz, în apropiere de Kolobzeg, scrie Russia Beyond.
În paralel, la 1000 kilometri distanță, în vestul Belgiei, Wim Delaere, un tânăr de 19 ani, își începea o zi ca oricare alta, la ferma unde trăia. O zi însă care s-a dovedit a fi ultima din viața lui Wim și care a pus NATO pe jar.
În momentul decolării, aparatul lui Nikolai Skuridin, sistemul de postcombustie al avionului a cedat iar pilotul a interpretat situația ca un semnal că motorul era pe punctul de a cădea în pană. Skuridin l-a informat pe directorul de zbor că urmează să se ejecteze, ceea ce a și făcut după ce a primit rapid autorizația oficială. Pilotul rus a acționat conform instrucțiunilor dar situația avea să se complice de-o manieră neașteptată.
Pentru că, după ejectarea pilotului, motorul avionului a reînceput să funcționeze corect. Aparatul a încetat să piardă altitudine și a trecut pe pilot automat, urmând traiectoria prevăzută inițial, în direcția vest. Spre stupoarea sovieticilor și polonezilor care, din acel moment, nu mai puteau face nimic.
Avionul MiG-23 a traversat spațiul aerian al Poloniei și fostei Republici Democrate Germane fără nici o prolemă, sistemele celor două țări recunoscându-l ca pe un aliat. Nu și când avionul a trecut peste frontiera dintre Germania de Est și Germania de Vest. Când au realizat că un MiG-23 zboară fără pilot, forțele aeriene ale NATO au decis să nu-l doboare. „Atunci când avioanele de vânătoare americane au constatat că avionul nu era echipat cu arme ofensive, au decis să-l lase în aer, sperând că va cădea în canalul Mânecii”, scria, la acea vreme, New York Times.
Decizia aliaților nu era lipsită de sens. Dacă avionul sovietic era doborât în timp ce survola regiuni dens populate din Germania, Olanda și Belgia, resturile lui ar fi putut provoca importante pagube și morți. Cu toate acestea, a apărut riscul ca avionul rusesc să se prăbușească deasupra orașului francez Lille. S-a laut decizia ca avioanele de vânătoare ale NATO să fie pregătite să-l doboare.
Însă aparatul MiG-2 a pierdut viteză și a căzut în vestul Belgiei, în orașul Welvelgem, în apropiere de Coutrai, direct peste louința lui Wim Delaere. Probabil, nici nu a avut timp să realizeze ce i se întâmplă.
„Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat. Belgienii sunt deja conștienți de motive și noi ne-am cerut scuze”, a declarat în aceeași zi, liderul de la Kremlin, Mihail Gorbaciov. Specialiștii au căzut ulterior de acord că incidentul s-ar fi putut transforma într-o criză internaținală generalizată, chiar dacă relațiile sovieto-occidentale erau pe val datorită democratizării URSS ințiată de Gorbaciov și reducerii tensiunilor Războiului Rece.
URSS a oferit Belgiei despăgubiri în valoare de 685.000 de dolari și nefericitul incident a fost repede uitat. În ciuda faptului că o viață de om a fost pierdută, experții în aviație sunt de acord că avionul MiG-23 ar fi putut provoca o baie de sânge dacă s-ar fi prăbușit într-o zonă des populată sau peste instalații ce prezentau risc de explozie, incendiu sau toxicitate.