Multe din marile cazuri de corupţie din România rămân adesea la stadiul de spectacol tv, infractorii primind pedepse ridicole raportat la faptele comise sau reuşind să scape basma curată, chiar dacă este vorba despre delapidări de milioane de dolari. În Statele Unite, lucrurile stau puţin diferit. De exemplu, un fost membru al Congresului, William Jefferson, a fost prins cu 90.000 de dolari ascunşi în frigider, sumă pentru care infractorii de pe la noi nici nu s-ar da jos din pat.
Politicianul american a primit 13 ani de închisoare. Şi există alte numeroase exemple în acest sens: Don Siegelman, fost guvernator al statului Alamaba, care a primit 88 de luni de închisoare pentru luare de mită, fraudă şi obstrucţionarea justiţiei; Larry Langford, fost primar al Birmingham-ului, găsit vinovat de complot, mită, fraudă, spălare de bani şi neplata taxelor şi condamnat la 15 ani de închisoare; Rob Blagojeich, fost guvernator al statului Illinois, vinovat de 18 capete de acuzare pentru corupţie, a fost condamnat la 14 ani de închisoare; Kwame Kilpatrick, fost primar al oraşului Detroit, a fost condamnat la 28 de ani, pentru corupţie; Ray Nagin, fost primar al oraşului New Orleans, a fost condamnat la 10 ani de închisoare şi obligat la restituirea a 580.000 de dolari SUA.
La începutul acestei săptămâni, liderul grupului senatorilor din New York şi unul dintre cei mai influenţi republicani, Dean Skelos, şi fiul său au fost arestaţi pentru mai multe fapte de corupţie. Rechizitoriul întocmit de procurori conţine 43 de pagini, cu nenumărate capete de acuzare printre care şantaj, conspiraţie şi solicitare de mită şi gratuităţi.
Pentru că justiţia americană funcţionează fără presiunea politicului, dar şi pentru că dincolo de ocean s-a înţeles că fenomenul (corupţia) “poate slăbi instituţii cheie şi compromite persoane importante, slăbind, astfel, abilitatea unei ţări de a-şi apăra suveranitatea şi integritatea”, după cum declara recent George Kent, coordonator principal al programelor anti-corupţie în cadrul Biroului pentru Europa şi Eurasia de la Departamentul american de Stat, apreciind, totodată, că arestarea şi încătuşirile nu sunt suficiente în lupta cu fenomenul corupţiei. "Jim Wolfensohn care a fost directorul Băncii Mondiale în anii '90 a fost primul care a folosit expresia «corupţia e un cancer». Corupţia limitează calitatea guvernanţei democratice, limitează prosperitatea economică şi ceea ce este nou în ceea ce priveşte atenţia noastră sporită din ultimii ani este faptul că noi credem că ameninţă şi stabilitatea regională şi integritatea teritorială a statelor şi suveranitatea", mai preciza oficialul american.
"Avem cele mai mari aşteptări de integritate de la aleşii noştri, şi vom continua să eliminăm corupţia în toate formele ei şi de la toate nivele de guvernământ: municipal, statal sau federal", declara într-o conferinţă de presă Diego Rodriguez, adjunct al directorului FBI, la scurt timp după arestarea senatorului Dean Skelos.
Între timp, la noi rămân valabile înţeleptele vorbe emise, în urmă cu peste 100 de ani, de Raymond Poincaré “Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l’Orient, où tout est pris à la légère…Ce vreţi ne afăm aici la porţile Orientului unde nimic nu este luat foarte în serios” (citat ales şi de Mateiu Caragiale drept motto pentru genialul său roman Craii de curte veche)