19,20 septembrie

 

Mic burghezia a existat şi va exista mereu, acum i se spune „clasa de mijloc”, este coloana vertebrală a societății.  HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

Pe 19 septembrie s-au născut cardinalul de Richelieu, Emil Zatopek, Kossuth Lajos, Jeremy Irons, Twiggy, Angela Moldovan, Marcel Breslaşu Eugen Bădărău, Mihail Arnăutu, Ruxandra Sireteanu-Constantinescu. Pe 20 septembrie s-au născut Sophia Loren, Upton Sinclair, Sir James Dewar, Fernando Rey, Theodor Neagu, Petre Got, Taşcu Gheorghiu, Victor-Viorel Ponta.

 Nimic în „kalendar”, în calendarul creştin ortodox, pe 19 septembrie sunt cei trei sfinţi de serviciu: Trofim, Sevatie şi Dorimedont! Dorimedont, ce nume sonor! Dar, cu siguranţă, nimeni nu şi-ar boteza băiatul, Dorimedont, sau, mai ştii, are începutul cu „dor” ceea ce poate duce la numele de alint „Doruleţ”!   Haide, că bat câmpii cu graţie! Pe 20 septembrie sunt Sfinţii: Eustatie şi soţia sa Teopista cu cei doi fii, Agapie şi Teopist.

Este şi ziua de naştere a oraşului Bucureşti, cetatea Bucureştilor fiind pomenită într-un hrisov domnesc al lui Vlad Ţepeş ca fiind reşedinţă domnească. Documentul, redactat în slavonă, poartă data de 20 septembrie 1459.

Constantin Giurăscu, marele istoric, poate cel mai mare specialist în istoria Bucureştilor, spunea odată, demult, (ce repede trece timpul) că nu-şi explică prin ce miracol această cetate, fără aşezare strategică, pe un areal de mlaştini şi având o climă neplăcută – ei bine, cu toate aceste dezavantaje, Bucureştii au devenit Capitală. Poate, adăuga el, pentru că se află pe drumul vechi bătut încă din neolitic dintre Nordul Europei, ce pleca din stepele necuprinse şi ajungea în sud, la măreaţa Atenă şi preaputernica Spartă şi apoi în Imperiul Roman.

Apoi bunul istoric se apleca şi îţi şoptea: Dunărea nu a despărţit niciodată. Popoarele trăiau pe ambele maluri ale fluviilor mari: vezi Nilul, Tigrul, Tibrul. Şi apoi se uita drept în ochii tăi şi mai spunea ceva, dar nu este încă timpul să vorbim despre aceasta. Sunt taine şi lucruri pe care le spun istoricii când au încredere, dar nu se scriu niciodată!

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE