Statele Unite și Rusia par resemnate cu intervenția Turciei în nordul Siriei. Paradoxal, amorțeala lor îi creează lui Assad mai mult spațiu de manevră.
La sfârșitul săptămânii trecute, o notă personală a președintelui siran Bashar Al-Assad a fost înmânată premierului israelian Benyamin Netanyahu printr-un intermediar european, informează Debka.
Mesajul lui Assad avea următorul conținut: „Nu războiul este ceea ce caut. Tot ce îmi doresc acum este să mă concentrez pe reunificarea Siriei și să reconstruiesc ceea ce a fost distrus de război.”
Urma apoi o frază cheie: „Suntem o națiune suverană. Nu vom permite ca frontierele noastre să fie controlate de alte forțe decât cele siriene.”
Această precizare are fără îndoială scopul de a liniști Israelul că milițiile șiite libaneze Hezbollah, finanțate de Iran, și care luptă în Siria alături de forțele lui Assad, nu vor fi lăsate să se desfășoare la frontiera țării cu Israelul, o îngrijorare pe care guvernul Netanyahu a exprimat-o în repetate rânduri. Ultima dată, cu ocazia vizitei premierului israelian la Moscova pe 29 ianuarie, în ajunul începerii oficiale a negocierilor de la Soci privind identificarea unui plan de pace pentru Siria. Atunci, Netanyahu l-a avertizat pe Vladimir Putin că țara sa nu va accepta prezența de trupe Hezbollah sau iraniene în apropierea granițelor sale.
Debka afirmă că mesajul secret al lui Assad către Netanyahu a fost o inițiativă personală a acestuia.
A doua zi după mesajul de la Assad, pe biroul lui Netanyahu a ajuns un al doilea mesaj secret, din partea președintelui libanez Michel Aoun, un recunoscut aliat și partizan al Hezbollah, în care îi dădea asigurări liderului israelian că nu există fabrici iraniene de rachete în Liban. Mai mult, Aoun afirmă că guvernul său nu ar permite niciodată așa ceva.
Nota, scrisă și semnată de ginerele lui Aoun, ministrul de Externe libanez Gebran Bassil, i-a fost transmisă lui Netanyahu de un alt diplomat european.
Cele două mesaje vin după ce joia trecută Ministerul Afacerilor Externe de la Damasc afirma că „operațiunea militară turcă în nordul Siriei este o agresiune flagrantă cae va fi tratată în consecință... Prezența nesolicitată a forțelor străine reprezintă o acțiune de ‘ocupație’.”
În mod evident, Bashar Al-Assad s-a lansat într-o acțiune diplomatică spectaculoasă, încercând să-și „ia țara înapoi”. Conștient că nici Rusia, nici Statele Unite nu sunt dispuse să oprească ofensiva Turciei la Afrin, nedorind să și-l facă pe Erdogan dușman fățiș, Assad pare să mizeze pe singurul aliat statornic pe care îl are în acest moment: Iranul.
Regimul de la Teheran a sprijinit regimul de la Damasc încă de la începutul războiului civil, în 2011. După intervenția militară a Rusiei în Siria și alianța sa cu Iranul și milițiile șiite libaneze Hezbollah (finanțate de Iran), rolul Teheranului în regiune a crescut exponențial, provocând neliniște în Israel, dar și în Occident.
Pentru ca Assad să se poată sprijini în continuare pe Teheran, trebuie să dea asigurări de securitate țărilor vecine că regimul mollahilor nu-și va folosi sporul de influență și putere pentru a strica echilibrele regionale.
Un alt aliat, de data aceasta surprinzător, pentru Assad, ar putea deveni kurzii. Forța terestră cu rezultatele cele mai eficient pentru lichidarea militară a ISIS, kurzii s-au trezit acum că sunt părăsiți și de Statele Unite și de Rusia. Singura lor soluție, pentru a nu fi lichidați efectiv ca populație în nordul Siriei este o alianță cu Assad și, în consecință, cu aliatul strategic al acestuia, Iranul.
În schimbul unor garanții din partea Damascului, kurzii pot deveni o armă de temut în mâna lui Assad, care să-l ajute să-și redobândească controlul asupra frontierei cu Turcia. Există deja informații că regimul sirian a trimis la Afrin arme, muniții și provizii.