Un medic italian a făcut public pe social media despre cum este să lucrezi într-un spital care se luptă cu coronavirusul. Medicul avertizează că într-o țară în care peste 7.000 de persoane au fost infectate de COVID-19, presiunea este foarte mare şi se teme că virusul va câștiga.
Măsurile de carantină sunt în vigoare în nordul Italiei pentru a stopa răspândirea virusului. Pe măsură ce COVID-19 se răspândește în Europa, răspunsurile sunt confuze. În timp ce ghidul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) subliniază gravitatea situației, iar unii angajatori încurajează oamenii să lucreze de acasă, pentru mulți oameni viața continuă pur și simplu la fel de normal. Dar un medic care se află în centrul focarului de la Bergamo, în nordul Italiei, a răbufnit pe rețelele de socializare pentru a emite un avertisment cu privire la realitatea din interior.
Dr. Daniele Macchini, medic la secția de terapie intensivă din Bergamo, a vorbit despre cum este să lucrezi într-un spital unde personalul epuizat se luptă pentru salvarea pacienților. Postarea sa pe Facebook a fost preluată de presa italiană devenind virală.
Daniele Macchini vorbeşte despre realitatea din interiorul spitalului: „Prin urmare, voi încerca să transmit oamenilor realitatea noastră şi ceea ce trăim la Bergamo în aceste zile în lupta cu Covid-19. Înțeleg necesitatea de a nu crea panică, dar când văd că mesajul despre pericolul nu ajunge la oameni mă cutremur".
Eu însumi, povesteşte doctorul, am urmărit cu o oarecare uimire reorganizarea întregului spital săptămâna trecută, când inamicul nostru actual era încă în umbră: secțiile s-au „golit” încet, activitățile elective au fost întrerupte, terapia intensivă a fost eliberată pentru a crea locuri pentru cât mai multe paturi. Războiul a explodat literalmente, iar luptele sunt neîntrerupte zi și noapte. Dar acum nevoia de paturi a devenit o dramă.
Unul după altul, departamentele care au fost golite se completează într-un ritm impresionant. Panourile cu numele pacienților, de culori diferite, în funcție de unitatea de operare, sunt acum toate roșii și în loc de operații vedem diagnosticul, care este întotdeauna acela blestemat: pneumonie interstițială (...). Cazurile se înmulțesc, ajungem la o rată de 15-20 de admiteri pe zi toate din același motiv. Rezultatele vin acum unul după altul: pozitive, pozitive, pozitive...
Simptomele sunt identice: febră și dificultăți de respirație, febră și tuse, insuficiență respiratorie. Radiologia raportează întotdeauna aceeași: pneumonie interstițială bilaterală, pneumonie interstițială bilaterală, pneumonie interstițială bilaterală...
Şi continuă dramatic:
"Cineva trebuie deja intubat și mergem la terapie intensivă. Pentru alții este prea târziu ... Fiecare ventilator devine ca aurul: sălile de operație care și-au suspendat activitatea devin locuri de terapie intensivă care nu existau până acum. Personalul este epuizat... Am văzut oboseala pe fețele lor. Am văzut o solidaritatea tuturor, am văzut asistenții cu lacrimi în ochi pentru că nu putem să-i salvăm pe toți..
Nu mai sunt schimburi, nu mai sunt ore libere...viața socială este suspendată pentru noi. Nu ne mai vedem familiile de frică să nu le infectăm. Unii dintre noi s-au infectat deja în ciuda măsurilor luate. Unii dintre colegii noștri infectați au și rude infectate, iar unele dintre rude se luptă deja între viață și moarte.
Deci, aveți răbdare, spune doctorul, pentru că nu puteți merge la teatru, muzee... Încercați să aveți milă de multimea de oameni bătrâni.
Nu mai există chirurgi, urologi, ortopedi : suntem doar medici care dintr-o dată devin parte dintr-o singură echipă pentru a face față acestui tsunami care ne-a copleșit.
Deodată camera de urgență se prăbușește . Sunt emise dispoziții de urgență: este nevoie de ajutor în camera de urgență.... apoi o întâlnire rapidă pentru a afla cum funcționează software-ul de gestionare a primului ajutor și câteva minute mai târziu sunt deja la parter, lângă războinicii de pe frontul de război ...
Încercăm doar să ne facem utili, spune doctorul în mesajul său cutremurător şi încheie spunând că nu înțelege cu adevărat acest război...