„Peste tot în lume, se ridică voci în sprijinul curajoșilor manifestanți pro-democrație din Hong Kong”, a scris autorul american George Weigel. „A auzit cineva vreo voce de la la Sfântul Scaun? Dacă da, atunci mie mi-a scăpat, la fel ca vocile multor altora.”

UE și Vaticanul au păstrat tăcerea când China a pus mâna pe Hong Kong. Episcopul de Hong Kong, Joseph Zen, nu a stat să-și aleagă cuvintele: „Cu regret trebuie să spun că nu avem nimic de așteptat de la Vatican. În toți acești ani, el nu a criticat niciodată persecuțiile guvernului chinez”, „a supus Biserica puterii chineze.”

Revista iezuită Civiltà Catolica, tipărit de Vatican, a lansat o ediție în limba chineză. Expertul în problemele Vaticanului, John L. Allen Jr., vede în aceasta o dovadă că Vaticanul a optat pentru o politică de „supunere totală față de regulile curții chineze”.

Milioane de catolici chinezi, dar și Hong Kong-ul, vor plăti astfel prețul pactului încheiat de Vatican cu China. Sfântul Scaun va păstra tăcerea.

„Nu aflăm la capătul unui lung proces de supunere”, a conchis cardinalul Zen.

Alianța de democrații din jurul Statelor Unite, strategia de îndiguire și de apărare a principiilor au permit Occidentului să delegitimeze imperiul sovietic, împingându-l spre implozie.

Occidentul dispune de toate resursele necesare pentru a opro imperialismul comunist chinez. Dar Europei îi lipsește voința de a se apăra.

Încă mai este posibil să nu se repete greșeala fatală din anii 1930, când democrațiile europene s-au înclinat în fața ascensiunii totalitarismului. Europa poate și trebuie să se trezească în fața Chinei.

Liderul spiritual al Tibetului, Dalai Lama, a îndemnat și el Europa să nu adopte o politică de împăciuire cu China: „Cu Chamberlain, în pragul celui de-Al Doilea Război Mondial, prea multa împăciuire a eșuat”, a spus el, făcâd aluzie la Acordurile de la München, semnate de premierul britanic în anii 1930.

Așa cum îi scria Winston Churchill lui Neville Chamberlain: „Ați vrut să evitați războiul cu prețul dezonoarei. V-ați ales deja cu dezonoarea și o să aveți și războiul.”

„Să murim pentru Danzig?”, se întreba pacifistul francez Marcel Déat în 1939, apreciind că anexarea de către Hitler a orașului semi-autonom Danzig nu era o cauză suficient de importantă pentru ca francezii să moară pentru ea.

„Să murim pentru Hong Kong?”, se întreabă astăzi europenii.

În decursul ultimului an, manifestanții de la Hong Kong au fluturat steagul american. China este conștientă de simbolul pe care îl reprezintă în coasta sa acest mic avanpost înzestrat cu libertate de exprimare și reglementat după principiile statului de drept.

Ați văzut steagul european fluturând la Hong Kong? Nu. Pe bună dreptate.