NU unui superstat european şi centralsimului de la Bruxelles. DA unei politici europene şi unei gestionări comune a imigraţiei. Este reţeta urmaşei cancelarei germane, Angele Merkel, Annegret Kramp-Karrenbauer, preşedintele CDU (Uniunea Creştin-Dmocrată), publicată de Die Welt am Sonntag, pentru contrastarea ascensiunii forţelor populiste şi – de ce nu? – pentru a salva hegemonia Berlinului asupra continentului european.
Kramp-Karrenbauer a făcut doar prima mutare a unora dintre propunerile lansate recent de preşedintele francez Macron, în special în ce priveşte reforma Schengen şi întărirea sistemului de azil şi imigraţie a UE. Dar în acelaşi timp a pus în gardă pe Macron şi forţele europeniste despre o integrare forţată care riscă să fie contraproductivă. Exact ca tema – perdantă – împotriva populiştilor şi acuzele împotriva acesteia, mai ales că nu se pune problema unui PRO sau CONTRA în problema susţinerii UE din partea cetăţenilor.
’’Dacă dorim ca firmele noastre, europene, să continuie şi în viitor să fie finanţate de băncile europene, trebuie să creăm o piaţă unică pentru acestea’’. În acelaşi timp, a subliniat ea, ’’trebuie să ţintim într-o manieră coerentă către un sistem de subsidiaritate, autoresponsabilizare şi responsabilitate civilă, legate de toate acestea. Centralism european, statalism european, comunitarizarea datoriilor, europenizarea sistemelor sociale şi al salariului minim, vor contribui să păşim pe un drum greşit’’.
Reţeta CDU pentru a salva Uniunea Europeană: respectarea suveranităţilor
Spre deosebire de ceea ce zic mulţi europenişti, un superstat european a fost de mai multe ori evocat. Riscă să reprezinte sfârşitul UE. Viitorul cancelar german a înţeles aceasta şi revendică legitimitatea şi importanţa statelor naţionale: ’’Niciun superstat european nu satisface obiectivul unei Europe capabilă să acţioneze. Munca instituţiilor europene nu poate revendica superioritatea morală în ceea ce priveşte cooperarea guvernelor naţionale. O reîntemeiere a Europei nu poate face abstracţie de statele naţionale: acestea creează legitimitatea democratică şi identificarea însăşi’’.
Sunt state membre, a continuat ea, ’’care formulează şi reunesc propriile lor interese la nivel european. Doar atunci se va naşte greutatea internaţională a europenilor. Europa trebuie să ţintească spre subsidiaritatea şi responsabilizarea Statelor naţionale să fie oricând gata să acţioneze în interesul comun’’.
Da Schengenului şi gestionării comune a cererilor de azil
Annegret Kramp-Karrenbauer (AKK, după cum mai este cunoscută), aleasă lider al CDU în decembrie trecut, a subliniat în intervenţia sa că Macron are dreptate când afirmă că în Europa ’’este nevoie să se acţioneze de urgenţă’’. Ea concordă cu preşedintele francez asupra necesităţii de reformare a sistemului de imigraţie în Europa: ’’Sunt în mod special de acord cu Emmanuel Macron că e nevoie de siguranţă în Europa şi că sunt necesare graniţe sigure. Trebui să completăm Schengenul. Pentru asta avem nevoie, în UE, de un acord fără lacune în privinţa protecţiei frontierelor. Acolo, unde frontiera externă nu poate sau nu trebuie protejată doar cu mijloace naţionale, trebuie să fie construită rapid şi desfăşurată ca şi poliţia de frontieră operativă, Frontex’’.
AKK provoacă Franţa asupra Strasbourgului
Una dintre marile întrebări ale viitorului, a observat AKK, ’’este aceea unde vor putea fi asemănări pentru manifestări ale Islamului, care ar putea fi compatibile cu modelel noastre de valori. Va trebui să creăm catedre universitare europene, aşa-zisele catedre ale lui Nathan, urmând calea iluminismului şi a toleranţei’’.
Urmaşa Angelei Merkel nu renunţă să propună chestiuni care irită destul de mult Franţa, cum ar fi abolirea şedinţelor la Parlametul european de la Strasbourg. ’’În acelaşi timp, va trebui să luăm decizii de mult aştreptate şi să abolim anacronismele. Acestea includ concentrarea Parlamentului european pe Bruxelles şi taxarea veniturilor funcţionarilor UE’’. Chiar dacă făcute în optica relansării proiectului european, ideile lui Annegret Kramp-Karrenbauer par a fi diferite de cele ale lui Macron, notează Gli occhi della guerra.