Medicii catolici, participanți la a 89-a conferință anuală a Asociației Medicale Catolice, luna trecută, au încercat să ofere o bază completă de informații privind cele mai bune practici legate de COVID-19.
În conformitate cu învățătura socială catolică, efectele pozitive ale unor politici trebuie, cel puțin, „să întreacă efectele rele previzibile în mod rațional”, a amintit dr. Anthony Flood, profesor de filosofie la Universitatea din Dakota de Nord în timpul conferinței.
Pentru a stabili dacă nu cumva „tratamentul este mai rău decât boala”, doctorii trebuie să studieze cu atenție atât realitatea epidemiei de coronavirus cât și răul provocat neintenționat de combaterea COVID.
Dr. Paul Carson, specialist în boli infecțioase, a început prin a analiza virusul SARS-CoV-2, afirmând că acesta este sensibil mai periculos decât gripa sezonieră și poate cauza o inflamare cardiacă persistentă la purtătorii asimptomatici ai virusului. „Trebuie să-l luăm în serios”, a spus el, citat de LifeSiteNews.
Dr. Paul Cieslak, de asemenea specialist în boli infecțioase, a prezentat un studiu care a arătat eficiența diverselor intervenții împotriva COVID-19. Potrivit lui Cieslak, purtarea obligatorie a măștii are un efect aproape nul asupra ratei de transmisie a infecției.
Dr. Thomas McGovern, care lucrează în domeniul cercetării vaccinurilor și al războiului biologic la Institutul de Cercetări Medicale al Armatei Americane asupra maladiilor infecțioase, a prezentat apoi o serie de statistici privind „pagubele colaterale” ale măsurilor anti-COVID.
Dr. McGovern a evocat creșterea izolării fizice în timpul pandemiei, impusă legal și auto-impusă, și a subliniat că izolarea este o măsură utilizată în închisori în cadrul celor mai severe pedepse.
Izolarea este considerată în general un prejudiciu mental, însă rolul pe care îl joacă în boala fizică este puțin menționat atunci când se vorbește despre COVID.
Dr. McGovern a spus că izolarea și singurătatea duc, în medie, la o creștere cu 32% a accidentelor vasculare cerebrale, o creștere cu 50% a cazurilor de demență și o creștere cu 40% a îmbolnăvirilor de diabet.
Singurătatea și izolarea fizică duc amândouă la o mortalitate crescută, independente una de alta. Izolarea fizică, singură, duce la un risc crescut de mortalitate cu 26%, iar singurătatea, la rândul ei, separat, crește mortalitatea cu 32%, un nivel egal cu cel al obezității morbide.
Dr. Mc Govern a citat un raport al Centrului american pentru Prevenirea și Combaterea Bolilor (CDC) privind morbiditatea și mortalitatea, care arăta că, în raport cu aceeași perioadă a anului 2019, există în prezent de două ori mai multe idei suicidare, de trei ori mai multe cazuri de anxietate și de patru ori mai multe cazuri de depresie.
Statisticile arată că declinul sănătății mentale decurge în parte din șomajul indus de pandemie.
Dr. McGovern a subliniat că pentru fiecare creștere de 1% a ratei șomajului există o creștere de 1-1,3% a ratei sinuciderilor, o creștere de 25% a neglijenței față de copii și o creștere de 12% a cazurilor de maltratare a copiilor.
În cursul marii crize financiare din 2008, pediatrii au semnalat o creștere cu 63% a traumatismelor craniene la sugari, din cauza abuzurilor.
Dr. McGovern a continuat împărtășind o poveste personală, care demonstrează pagubele colaterale extreme ale izolării fizice. El a arătat o fotografie de la funeraliile soacrei sale.
„Trăia într-o casă de îngrijire a bătrânilor. Era răsfățata tuturor și era fericită.”
„În iunie, a încetat să mai mănânce și să mai bea. Nu înțelegea de ce nu mai poate să-și vadă familia. A murit nu de COVID, ci din cauza COVID”, a spus dr. McGovern.
„Chiar merită luate astfel de măsuri? Aceasta este o întrebare pe care trebuie să ne-o punem.”
Revenind la microfon, dr. Flood s-a abținut să ofere sfaturi specifice și practice asupra modului în care trebuie intervenit împotriva COVID, pe baza acestor realități, dar a discutat principiile esențiale pe care trebuie să se bazeze măsurile.
„Principiul fundamental al învățăturii sociale catolice, din care decurge restul, este demnitatea inviolabilă a individului.”
Și a adăugat: „Măsurile nu pot încălca demnitatea umană fundamentală, chiar dacă ele ar putea servi obiectivelor de sănătate publică.”
Dr. Flood a explicat un principiu practic care decurge din acest prim principiu al demnității: „Tradiția morală catolică conține un principiu procedural pentru orientarea printre cazurile în care acțiunile și măsurile au efecte bine intenționate, dar implică și prejudicii și riscuri previzibile, pe care le numim pagube colaterale”, a spus el. Acesta este principiul dublului efect.
Referindu-se la cântărirea efectelor pozitive și a celor negative, el a spus: „Proporționalitatea este elementul cel mai important și mai bazat pe date al cântăririi efectului dublu, dar fiind că datele oferă posibilități de predicție atât pentru efectele pozitive cât și pentru cele negative”.
„Dacă estimarea proporționalității indică, de exemplu, că mai mulți oameni vor muri din cauza condițiilor de izolare, atunci opțiunea cea mai bună este să nu impui izolarea. Pe de altă parte, proporționalitatea poate foarte bine înclina balanța în favoarea unei măsuri oarecare, dacă suficiente vieți sunt protejate”, a continuat el.
„Și acum, iată ceva surprizător. Învățătura socială catolică NU afirmă că trebuie să facem tot ce este posibil pentru ca oamenii să nu se infecteze, chiar și cei cu un risc mai mare de a muri”, a spus dr. Flood.
El a menționat posibilitatea de a alege „să nu institui o izolare pentru a promova mai bine întregul spectru al binelui uman”.
Dr. Flood a conchis:
„Toate acestea arată necesitatea de a avea informații bune și ca decidenții să nu se concentreze în mod miop doar asupra unui singur bine. Sănătatea fiziologică este un bine pentru toate ființele umane și trebuie promovată ca un bine fundamental al individului și al societății, dar ea trebuie promovată în respectul demnității individuale și cu recunoașterea nevoii de comunitate și de iubire și a nevoii unei vieți împlinite.”