Gabriela Baltag, Evelina Oprina, Lia Savonea, Nicoleta Tint și Simona Marcu au denunțat modul în care magistratura a fost ținută sub control de DNA.

Raportul Inspecției Judiciare care demasca nedreptățile comise de DNA împotriva a nenumărați judecători și procurori doar pentru că aceștia nu erau pe placul parchetului condus de Laura Kovesi, a provocat o adevărată răscoală.

Luju a prezentat reacțiile dure, dar corecte, exprimate de judecătoarele CSM Lia Savonea, Gabriela Baltag, Nicoleta Tint , Evelina Oprina și Simona Marcu, precum și de președinta Asociației Magistraților din România, judecătoarea Andreea Ciucă, dar și de șefa ÎCCJ, judecătoarea Corina Corbu.

Judecatoarea Nicoleta Tint a remarcat faptul că multe dintre dosarele DNA menționate în raportul Inspecției Judiciare au fost închise în iulie-august 2018, perioada în care a fost operaționalizată Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție.

Judecator Lia Savonea:

„Cred ca se impune sa discutam de aceasta lucrare, care asteapta de foarte multe luni de zile”.

Judecator Gabriela Baltag:

„Daca, doamna presedinta, imi ingaduiti, as vrea sa spun cateva lucruri. Sa va spun ca am tot citit si recitit acest raport al Inspectiei Judiciare si am descoperit de fiecare data parca lucruri pe care prima data nu le-am vazut. Poate ca o sa va surprinda: astazi voi vorbi nu doar de judecatori care au fost abuzati de anumite structuri de parchet (asa cum v-ati obisnuit sa m-auziti in anii acestia). Am sa vorbesc in principal despre procurori si – fireste – voi vorbi si despre judecatori. Eu nu pot sa ating toate temele de aici, dar mi-am scos cateva idei. Si permiteti-mi sa va spun ca la cateva luni de la intocmirea acestui raport, care a fost cunoscut si mi-as dori sa fie diseminat la toate intalnirile noastre, pentru ca istoria sa nu se mai repete – fie ca suntem judecatori, fie ca suntem procurori. N-as vrea sa credeti ca acest raport... Si departe de mine sa stigmatizam colegii nostri procurori! E vorba de o structura de parchet (pentru ca despre dansa vorbim)... Am antamat cumva aceasta tema mai-nainte, cand am vorbit despre SIIJ, si acum poate ca e timpul sa prezentam in detaliu ceea ce s-a retinut (sau atat cat putem) in acest raport.

Vreau sa va spun ca am fost marcata de incercarea noastra de a nu recunoaste ca lucrurile nu au stat, ani de zile, deloc bine. Stiu ca exista aceasta tendinta de a ne apara unii pe altii. Eu, personal, am fost lider de asociatie (n.r. AMR – Asociatia Magistratilor din Romania) si am avut aceasta tendinta, de a da intaietate argumentelor colegilor care veneau spre noi, cerand sprijinul. Vreau sa va spun ca e momentul sa lasam aceste obiceiuri deoparte, pentru ca toata societatea se uita spre noi si asteapta corectitudine de la noi. (...)

Practic, daca ar fi sa dam la o parte acest raport al Inspectiei Judiciare, cu siguranta nu vom putea da deoparte hotararile judecatoresti pronuntate de Inalta Curte. Si sunt pronuntate atat in favoarea judecatorilor, cat si in favoarea procurorilor. Am citit o hotarare a Inaltei Curti (pronuntata , cred, acum un an) – o hotarare care vizeaza doi procurori cu functii de conducere la nivelul Parchetului Curtii de Apel Ploiesti, doi oameni care au fost retinuti, arestati patru luni de zile, tinuti in control judiciar doi ani de zile si achitati pe 16, litera a (adica 'fapta nu exista'). Ne spune Inalta Curte in hotararea ei (…) ca niciuna dintre probe nu poate sa confirme acuzatia. Si ma uit spre dumneavoastra si ma intreb: cine mai da viata oamenilor acestia (colegii nostri, colegii dumneavoastra, colegi procurori) cine le-o mai da inapoi? Trei ani din viata unor oameni! A retinut Inalta Curte intr-o hotarare judecatoreasca! N-a retinut un procuror-sef sau un procuror de caz.

Vreau sa va vorbesc si de situatia nefericita a colegilor nostri... Si suntem aici cel putin trei membri CSM care am luat contact direct – i-am vazut pe colegii nostri atunci cand am fost la bilantul de la Tribunalul Bihor si judecatoriile din raza de competenta a acestei instante. Avem acolo patru judecatori care din 2012 pana in 2016-2017 au stat in anchete, au fost trimisi in judecata, s-a intors solutia din nou la procuror... Pana la urma, s-a ajuns la a se dispune clasarea pe acelasi temei: 16 litera a – adica 'fapta nu exista'. Colegii nostri au fost suspendati din functie ani de zile. Doi ani au fost suspendati, dar ei au stat in cercetari foarte multi ani (aproximativ cinci ani). Cine intoarce viata acestor colegi inapoi? Noi i-am putut vedea. Intr-o sedinta de bilant, i-am vazut: unii erau revoltati (ar fi dorit sa vorbeasca si vorbeau), altii plangeau si nu puteau spune absolut nimic. Si noi, dupa atatia ani, nu vrem sa vorbim despre acest aspect. Nu vrem sa vorbim! Cum nu vrem sa vorbim, la 30 de ani de la caderea comunismului (cum ii spuneti dumneavoastra: aceasta mare revolutie); uite: 30 de ani de cand SRI-ul nu mai putea sa aiba competente pe cercetarea penala. Unde suntem cu acest Serviciu Roman de Informatii? Ne uitam in raportul Inspectiei si gasim nenumarate dovezi ca acest Serviciu Roman de Informatii facea acte de urmarire penala.

Si va pot exemplifica in acest sens, pentru ca mi-am scos mentiunile unde acest aspect apare concret. As vrea sa va ganditi: nu e un proces de intentie, dar este un moment cand putem sa avem un 'te zero' (n.r. un moment initial, de resetare). Avem pagina 118 din raportul Inspectiei Judiciare (chiar ultimul alineat), in care se vorbeste despre implicarea Serviciului Roman de Informatii. Este desemnat ca organ de executare SRI-ul (prin Directia Judeteana Bihor) fie singur, fie in colaborare cu DNA – Serviciul Teritorial Oradea sau cu operatori de telefonie mobila.

Trebuie sa cunoasca colegii nostri ca astfel de activitati au existat – dupa cum au existat situatii cand judecatorii au fost urmariti pe solutii. Si acest lucru este evident. (…) Avem o situatie cand un judecator care judeca in materia falimentului (cunoastem ca acest gen de judecati sunt de lunga durata) a fost in cercetari 12 ani de zile – din 2006 pana in 2018. 12 ani! Si de fiecare data cand s-au intocmit (fireste: cu ritmicitate indoielnica) acte de urmarire, despre acest judecator se spunea in documente ca a aplicat necorespunzator prevederile legale. Deci iata cine era organ de control judiciar! Pentru ca nu pot, nu am cum sa-mi explic o astfel de situatie. Cine critica modalitatea in care un judecator apreciaza sau nu dispozitiile legii... 12 ani si 6 luni de la inregistrare. Dosarul a fost clasat – sa ne-ntelegem! A stat la parchet de pe 28.02.2006 pana pe 24.08.2018.

Situatiile sunt multiple, nenumarate... Probabil ca si dumneavoastra aveti de adaugat, cu siguranta, dar va repet: am vorbit cam putin, sumar despre ce este in acest raport al Inspectiei Judiciare – raport care ne avertizeaza la inceput ca situatia nu este completa, pentru ca s-ar putea sa nu avem toate datele si toate dosarele, fiindca unele dintre ele pot face obiectul altor lucrari. Deci chiar Inspectia Judiciara ne avertizeaza ca e posibil ca ceea ce avem si ni se pare ingrozitor sa nu fie complet”.

Judecator Evelina Oprina:

„Mai mult decat atat (...): am constatat si existenta unui mod de lucru coordonat de la nivel central al acestei structuri. Voi da citire acestor practici (...), cu cateva exemple care sa ateste ceea ce am spus eu anterior. Unele dintre practicile cu care opera aceasta structura de parchet vizau (...) lipsa ordonantelor de incepere a urmaririi penale in rem. Si aici am identificat si am exemple concrete. (...) Sunt nenumarate dosare care vizau judecatori de la Judecatoria Nasaud, de la Judecatoria Radauti, de la Tribunalul Cluj, de la Tribunalul Bacau, de la Curtea de Apel Bacau; procurori de la Parchetul Tribunalului Bacau, procurori de la Parchetul Curtii de Apel Bacau; judecatori de la Tribunalul Brasov etc.

O alta practica identificata: dosare tinute in nelucrare perioade foarte mari de timp”.

Judecator Simona Marcu:

„As prelua un termen pe care l-a folosit doamna judecator Tint – termenul de 'raspundere' – si as dori sa aduc in aceasta zona discutia noastra. Raportul documenteaza, fara doar si poate, foarte multe nereguli – unele chiar foarte grave, care pot reprezenta adevarate forme de abuz.

Raspunderea disciplinara stim cu totii ca este conditionata de respectarea unui termen de prescriptie foarte scurt – de doi ani. Deci probabil ca in marea majoritate a situatiilor nu se pune problema unei raspunderi disciplinare. Raspunderea penala ar putea fi atrasa in unele din cazurile documentate; numai ca aceasta este foarte greu de derulat, pentru ca stim cu totii ca Sectia pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie functioneaza cu motoarele foarte slab turate, pentru ca nu am reusit sa incadram acolo numarul de procurori prevazut in lege”.