Mazda a soluţionat fericit problema ofertei turbodiesel în gama SUV-ului compact CX-7, odată cu introducerea unităţii Euro 5 de 2.2 litri.

Chiar şi când trebuie alimentat cu motorină, modelul japonez rămâne unul dintre actorii cu reflexe sportive din acest semgment.

Chipeşul model Mazda CX-7 a fost, din capul locului, unul dintre remarcaţii segmentului SUV compact. Exceptând zona premium, CX-7 poate fi socotit, fără a risca prea mult, cel mai aspectuos SUV în viaţă. Chiar şi după facelift-ul mai degrabă nereuşit de la finele anului trecut.

Două au fost minusurile majore ale gamei CX-7 – absenţele unui turbodiesel şi a unei trasmisii automate.

Odată cu noua grilă frontală cu o valoare estetică discutabilă, SUV-ul Mazda a primit şi mult aşteptatul motor alimentat de la pompa neagră a staţiilor de carburant. Este vorba de unitatea cu patru cilindri de 2.2 litri, care poate fi regăsită şi mult mai jos în oferta constructorului japonez, până la compactul Mazda3.

Paradoxul face că motorul oferă 183 de cai-putere într-una dintre versiunile disponibile pe Mazda3, dar numai 173 CP – în cazul SUV-ului CX-7.

Trasmisie automată – data viitoare

În ceea ce priveşte a doua lacună – trasmisia automată – Mazda nu a găsit o rezolvare. Deocamdată. Situaţia se va schimba abia de la viitoarea generaţie. Singura opţiune a rămas cutia automată cu 6Â1 trepte, care constituie, totuşi, unul dintre ingredientele fundamentale pe care s-a clădit caracterului sportiv al maşinii. E greu de închipuit un CX-7 fără minunatul schimbător manual, după cum e uşor de intuit că, pe termen lung, selectarea vitezelor îşi va pierde din atractivitatea iniţială. Putem garanta însă că e nevoie de mai mult de o săptămână pentru ca maneta poziţionată ideal, cu curse dintre cele mai scurte şi precise, să nu mai îmbie la un stil de condus avântat.

Pachetul dinamic e completat de o direcţie promptă şi o ţinută de drum matură, sprijinită de amortizoarele ferme, dar nu inconfortabile. Am condus nenumărate modele compacte care nu erau nici pe departe atât de legate precum SUV-ul Mazda.

Bose, piele, jante, xenon…

CX-7 este disponibil pe patru niveluri de echipare – Emotion, Challenge, Revolution şi Revolution Top - toate cu tracţiune integrală (şi control actriv al distribuţiei cuplului).

Între dotările de bază se regăsesc: şase airbaguri, DSC (constrolul electronic al stabilităţii), aer condiţionat automat, radio-CD (MP3), geamuri acţionate electric, jante din aliaj de 18 inchi.

Versiunea de top, asemenea maşinii pe care am testat-o, înglobează suplimetar: cruise-control, scaune faţă încălzite, cameră video pentru asistenţă la deplasarea cu spatele, faruri adaptive bi-xenon, un spectaculos sistem audio Bose, jante din aliaj de 19 inchi, tapiserie din piele, scaun şofer cu reglare electrică şi memorie, trapă electrică, sistem de navigaţie – probabil mai multe echipamente decât ar avea cineva cu adevărat nevoie.

CX-7 mai oferă un sistem de monitorizare a vehiculelor aflate în spate (în unghiul mort), denumit RVM, care informează, prin semnale acustice şi luminoase (acestea din urmă afişate pe oglinzile retrovizoare exterioare), despre prezenţa unor automobile în apropierea maşinii, la schimbarea direcţiei sau a benzii de mers.

Dieselul, un compromis recomandabil

S-ar putea crede că, spre deosebire de un CX-7 animat de motorul pe benzină (2.3 Turbo, 260 CP, 8,2 secunde-până la ”sută”), versiunea turbodiesel vine cu o piatră de moară ascunsă în portbagaj.

E drept, sprintul 0-100 km/h durează cu trei secunde mai mult, dar, la fel de adevărat, cuplul maxim (similar, 380 Nm – 400 Nm) soseşte cu 1.000 de rpm mai devreme, la numai 2.000 de ture, în cazul diesel-ului.

Din acest motiv, Mazda CX-7 2.2 D se mişcă foarte bine între diverse paliere de viteză, cu reprize susţinute sau elasticitate reconfortantă.

CX-7 poate fi o excelentă maşină pentru drumurile lungi - comodă, antrenantă, dacă se doreşte, cu spaţiu berechet pentru patru adulţi şi bagajele lor.

Motorul rămâne silenţios în aproape toate împrejurările, doar zgomotul la vânt şi cel provenit de la cauciucuri impunând, în anumite momente, un volum suplimentar în boxele Bose.

Chiar dacă nu se poate bate la semafor cu ”benzinarul”, turbodieselul e, limpede, opţiunea mai potrivită pentru acest gen de vehicul. Şase, şapte litri de carburant în minus la fiecare sută de kilometri parcursă în oraş stau mărturie în acest sens.