Duminică dimineață, tot românul amator de box va tremura în fața televizorului pentru băcăuanul Ronald Gavril care, la 31 de ani, boxează pentru centura mondială la supermijlocie, în versiunea WBC.

Nu pentru vreo centură regională, zonală sau de cartier ci pentru titlul plin al acestei versiuni, pentru care în trecut a luptat și Lucian Bute.

Medaliat cu bronz la mondialele de cadeți din 2003 și la europenele de juniori din 2005, Gavril și-a dat seama că în materie de box nu va face nici o brânză dacă rămâne în România, așa că în 2011 și-a luat picioarele la spinare și a plecat în SUA.

Fară doar și poate, Gavril s-a gândit și la faptul că toți cei 4 români care au cucerit o centură mondială în boxul profesionist – Mihai Leu, Leonard Doroftei, Adrian Diaconu și Lucian Bute – au avut succes doar după ce au părăsit plaiurile mioritice. Leu a triumfat în Germania iar Doroftei, Diaconu și Bute în Canada.

În boxul profesionist american însă, România a avut un singur pugilist care și-a construit o carieră în adevăratul sens al cuvaântului. Boxerul interbelic Aurel Toma din Babadag, supranumit “Spaima campionilor”, care a fost campion european la categoria cocoș în anii ’30, a fost unicul român care până la Gavril a luptat cu fruntea sus în SUA.

Pe pământ american, Toma și-a încheiat cariera cu un palmares de 19 victorii, 9 înfrângeri și 4 egaluri. Deși a visat permanent la un meci pentru o centură mondială, nu a avut parte de așa ceva, cu toate că a fost un boxer de top. Visul lui Toma, acela de a deveni numarul 1 în boxul din Lumea Nouă a fost reînnodat de băcauanul Gavril. 

Din orașul lui Bacovia, în ograda lui Mayweather

Din decembrie 2011 și până astăzi, Ronald Gavril a adunat 20 de meciuri dintre care 19 disputate pe ringurile americane. A bifat 18 victorii și 2 înfrângeri. Și pentru că pe lângă talent mai e nevoie și de un dram de noroc, Gavril a avut norocul de a-l întâlni pe Floyd Mayweather.

Întâlnirea s-a produs în februarie 2013, într-un moment în care românul adunase doar 3 meciuri la profesioniști după aproape 2 ani de stat în America. Era pe post de partener de antrenament pentru un pugilist de semigrea, neînvins la vremea respectivă.

“Nu știu ce am avut în ziua aia, parcă intrase zeul boxului în mine. Eu, care eram doar partener de antrenament, mi-am făcut ko adversarul,  un boxer de la Mayweather Promotions, în repriza a doua, cu toate că el lupta la o categorie superioară. În sală erau și oameni apropiați de Mayweather, care văzând ce se întâmplă i-au dat iute de știre așa că m-am trezit deodată cu el lângă ring. Era însoțit de 2 bodyguarzi care arătau a luptători de summo. Floyd, foarte degajat și deloc supărat că-i facusem ko sportivul, mi-a cerut să continui antrenamentul, iar la final m-a invitat să intru în echipa lui. Îmi tremurau picioarele de emoție așa că n-am fost în stare să articulez un ci doar am dat din cap. În mai 2013, am avut parte de primul meci sub managementul Mayweather Promotions. Am boxat la MGM Granda Arena din Vegas, în gala în care Floyd l-a bătut pe Robert Guerrero”.  

Mayweather l-a înregimentat pe Gavril din considerente strict comerciale. Un boxer de excepție și un afacerist redutabil în același timp, Mayweather și-a dat seama că dacă investește un gologan în român, mâine are șansa de a scoate 2. Pentru Mayweather, aflat în top 10 cei mai bogați sportivi ai planetei potrivit Huffington Post, totul e o afacere iar românul a devenit o părticică a acestei afaceri. Mayweather i-a pus la dispoziție condiții de pregătire, antrenor, și l-a introdus în diverse gale. 

Visul unei nopți de toamnă

Odată palmaresul construit și pregătirea dusă la un nivel corespunzător, Mayweather i-a pus pe masă lui Gavril prima șansă la centură. Se întâmpla în septembrie 2017. Titlul WBC la semimijlocie, binecunoscut românilor, devenise vacant din ianuarie 2017. 

Centura îi aparținuse suedezului Badou Jack, care a ales să urce în categorie. Jack devenise campion WBC la semimijlocie în aprilie 2015 iar în 2016 și-a apărat centura în fața lui Lucian Bute. Arbitrii au dat o decizie de egalitate majoritară (114-114, 114-114, 117-111) , astfel că Jack și-a păstrat titlul și, colac peste pupăză, la scurtă vreme a venit vestea că Bute a picat testul antidoping făcut după meci.

În tentativa de a cuceri titlul mondial devenit vacant, Ronald Gavril l-a avut ca adversar în septembrie 2017 pe mexicanul stabilit în SUA, David Benavidez. Meciul, disponibil și la această oră în spațiul public, a fost unul pe muchie de cuțit. După 12 runde, arbitrii au dat o decizie împărțită (split decision), 2-1 pentru Benavidez (116-111, 111-116, 117-111), care, cu 53 de secunde înainte de finalul ultimei reprize a fost trimis la podea de român după o stângă la cap. Cum însă s-a ridicat iute, a evitat numărătoarea până la 10 și ulterior a fost declarat învingător. 

Visul unei nopți de iarnă

“Mayweather era convins că am câștigat meciul, însă din păcate decizia a fost alta. Mi-a promis c-o să pună la punct o revanșă care să înlăture orice discuție și uite că s-a ținut de cuvânt”,, spune Ronald. Așa s-a ajuns la Benavidez vs Gavril 2. “De data asta o să încerc să fiu un pic mai inteligent în luptă. Fiind mai scund decât el, o să merg mult pe lovituri la corp ca să-i încetinesc deplasarea”. Ronald va fi susținut la meci de numeroși romani stabiliți în SUA, chiar dacă biletul cel mai ieftin costă 100 de $.

Nu va lipsi din tribună nici mama sa, care, de emoție, l-a mai văzut boxând doar în două rânduri. “După primul meci cu Benavidez, mama mi-a zis că nu mai calcă în sală. Până la urmă s-a lăsat convinsă și o să mai bifeze un meci cu mine în ring. Sper s-o fac bucuroasă de data asta”, a spus Gavril pentru Evenimentul Zilei. “Un lucru trebuie înțeles. Pentru mine ăsta e meciul vieții ! În fine, un vis poate deveni realitate”. 

Până la ora publicării acestui articol, nici o televiziune din România nu se arătase interesată să transmită meciul.