În noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, România a trăit una dintre cele mai sângeroase episoade din istoria sa modernă. Atunci a avut loc masacrul legionar, o serie de asasinate coordonate și violente orchestrate de Garda de Fier. Într-o încercare de a se răzbuna pentru arestările și execuțiile legionare din timpul regimului carlist, membri ai Legiunii au comis crime brutale. Victimele, figuri importante ale scenei politice românești. Două dintre victimele cele mai notabile au fost istoricul Nicolae Iorga și economistul Virgil Madgearu. Cei doi au fost uciși fără milă, departe de ochii lumii. Aceste acte de teroare au marcat o pagină neagră în istoria României. Ele au evidențiat cât de departe erau dispuși să meargă legionarii pentru a-și impune voința.
Contextul politic care a dus la masacrul legionar
În toamna anului 1940, România se afla într-o stare de tensiune politică și socială extremă. Regele Carol al II-lea, cunoscut pentru regimul său autoritar și antilegionar, fusese forțat să abdice în septembrie. Noua conducere era formată dintr-o alianță fragilă între generalul Ion Antonescu și Garda de Fier, mișcare extremistă de factură naționalistă și fascistă. Legionarii, conduși de Horia Sima, se aflau acum într-o poziție de putere. Ei căutau răzbunare pentru persecuțiile suferite sub domnia lui Carol al II-lea. Multe figuri politice de marcă, inclusiv ofițeri și foști demnitari, erau considerate responsabile de represiunea și de executarea unor membri ai Gărzii de Fier.
Unul dintre cele mai importante evenimente care a condus la masacrul de la Jilava a fost asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu în 1938, sub ordinul regelui. Moartea fondatorului Gărzii de Fier a devenit un simbol al luptei legionare. Uciderea celor considerați responsabili pentru represiunea legionară a devenit o prioritate pentru noul regim.
În noiembrie 1940, după preluarea puterii, legionarii au decis să acționeze printr-un masacru de răzbunare. Masacrul legionar din închisoarea Jilava, unde au fost executați zeci de ofițeri și foști demnitari carliști, a fost pregătit ca o răzbunare simbolică și strategică. Prin aceste execuții, legionarii au dorit să șteargă orice urmă a regimului anterior și să își reafirme controlul.
Sursa foto: arhiva EVZ
Pregătirea și modul în care s-a desfășurat masacrul
Masacrul de la Jilava a fost minuțios pregătit de membri ai Gărzii de Fier. Ei aveau acces la structurile de putere și controlul forțelor de ordine din acea perioadă. În noaptea cu pricina, Închisoarea Militară Jilava se afla sub comanda colonelului Opriș, iar paza era asigurată de o gardă legionară. Prefectura Poliției Capitalei era condusă de comisarul legionar Gheorghe Crețu, sub comanda căruia s-au produs și asasinatele.
În noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940 a avut loc masacrul legionar. Un grup al Gărzii de Fier a pătruns în închisoarea Jilava. Acolo se aflau încarcerați zeci de prizonieri politici, majoritatea ofițeri superiori și foști miniștri din regimul lui Carol al II-lea. Aceștia erau considerați vinovați de suprimarea și persecutarea legionarilor. Masacrul a fost rapid și brutal. Lacătele de la ușile celulelor au fost îndepărtate înainte, iar în jurul orelor 1 – 1:30, în urma unui semnal convenit dinainte, un foc de pistol, legionarii au pătruns în celulele repartizate fiecăruia.
Legionarii i-au executat fără milă, gloanțele răsunând în liniștea nopții. Deși inițial masacrul a fost ținut sub tăcere, descoperirea trupurilor mutilate a șocat opinia publică. În scurt timp, vestea s-a răspândit, iar atrocitățile comise de legionari au stârnit indignare în toată țara. La masacru a participat și Gheorghe Crețu, care a declarant ulterior că el a fost repartizat la celula 18 și a executat prin împușcare toți cei 14 deținuți. Tot el a declarant în fața tribunalului că execuția a durat aproximativ 10 minute.
Comunicatul oficial al autorităților despre masacrul legionar și certificatele medico-legale
Ororile petrecute la închisoarea Jilava au fost descoperite la scurt timp de către un soldat din santinelă. Dumitru Gălbinaș a raportat asasinatele în jurul orei 1:40 comandantului gărzii militare, plt. Dumitru Forțu. Acesta din urmă a întărit paza și a anunțat superiorii. În jurul orei 1:45, Ministerul de Interne a informat conducătorul statului, generalul Ion Antonescu, că grupul legionar care asigura paza deținuților politici de la Închisoarea Militară Jilava i-a asasinat pe toți cei 64 de deținuți, după care a dispărut. Câteva minute mai târziu, a fost dată alarma în toate instituțiile de stat.
Horia Sima, vicepreședintele Consiliului de Miniștri și liderul Gărzii de Fier, este chemat de Antonescu să dea explicații cu privire la evenimentele de la Jilava. O oră mai târziu are loc o ședință a Consiliului de Miniștri în care s-au analizat evenimentele din noaptea precedentă și măsurile ce urmează a fi luate. În cadrul acesteia, Horia Sima cere un răgaz pentru a descoperi făptașii. În data de 28 noiembrie 1940, un comunicat oficial a fost publicat în presă. Vina a fost pusă pe seama legionarilor care lucrau la exhumarea osemintelor lui Zelea Codreanu, informație care ulterior s-a dovedit a fi falsă.
Pe 27 noiembrie 1940 a fost dispusă o anchetă medico-legală privind cele 64 de victime ale masacrului legionar. Majoritatea muriseră din cauza „suprimării funcțiilor cerebrale consecutive, fracturilor craniene și rănirii creierului prin proiectile de armă de foc”. În cazul victimelor din celula unde a operat Gheorghe Crețu, acestea fuseseră lovite în cap cu „un corp tăios greu, cum ar fi un topor”. Informațiile au fost negate de acesta în timpul procesului, susținând că a folosit doar un pistol.
Asasinarea lui Nicolae Iorga și Virgil Madgearu
Nicolae Iorga. Sursa foto: arhiva EVZ
Dincolo de masacrul de la Jilava, unul dintre cele mai șocante acte comise de legionari a fost asasinarea lui Nicolae Iorga și a lui Virgil Madgearu. În ziua de 27 noiembrie 1940, un grup de legionari a pătruns în locuințele celor doi, forțându-i să îi însoțească. Nicolae Iorga, unul dintre cei mai mari istorici ai României, și Virgil Madgearu, economist și fost ministru, au fost duși în locuri izolate și executați fără milă, departe de ochii lumii.
Asasinarea lui Nicolae Iorga a avut un impact profund asupra opiniei publice și a elitei intelectuale românești. Iorga fusese un adversar ferm al grupului legionar și al ideologiei extremiste promovate de aceștia. Moartea sa a fost privită ca un atac nu doar asupra unui om, ci asupra culturii și identității naționale. În lucrarea sa autobiografică, Iorga a anticipat violența care urma să cuprindă țara: „O răzbunare personală a ajuns să distrugă sufletul unei națiuni”.
Trupurile lui Iorga și Madgearu au fost descoperite la scurt timp după execuție. Cadavrul lui Iorga a fost găsit lângă Strejnicu, județul Prahova. Cel al lui Madgearu a fost descoperit într-o pădure din apropiere de București. Ambele execuții au șocat o țară întreagă și au contribuit la accelerarea conflictului dintre Antonescu și legionari.
Antonescu deschide o anchetă privind masacrul legionar
Masacrul legionar a avut consecințe grave asupra relațiilor dintre Antonescu și Sima. Generalul, conștient de pericolul pe care îl reprezentau legionarii pentru stabilitatea statului, a inițiat în 1941 o anchetă pentru a determina responsabilii. Procesul a început pe 9 iulie 1941 la Curtea Marțială C.M.C. din București. Prezenți au fost 17 inculpați, toți în stare de arest. Au fost lipsă 21 de acuzați, din care 20 dispăruți, iar unul fiind mobilizat.
Sentința a fost pronunțată câteva zile mai târziu. 20 dintre acuzați au fost condamnați la moarte, cinci au fost condamnați la muncă silnică, șase au primit câte 10 ani de închisoare, iar cinci au fost achitați. Din cei 20 de condamnați la moarte, 14 erau dispăruți. Restul de șase, respectiv Ștefan Zăvoianu, Gheorghe Crețu, Octavian Marcu, Constantin Savu, Anghel Dumitru și Ion Tănăsescu, au fost executați în data de 28 iulie 1941.
Procesul a avut loc, vinovații au primit sentința, însă multe întrebări au rămas fără răspuns. Nu s-a stabilit cu exactitate lista asasinilor care au participat la masacrul legionar și nici modul în care aceștia au acționat. Ancheta nu a reușit să determine vreo implicare a lui Horia Sima în aceste asasinate, deși în rechizitoriu s-au făcut la un moment dat unele aluzii. Nu au apărut nici detalii dacă Ion Antonescu ar fi avut cunoștință de pregătirea acestor asasinate sau nu. Comisarul Gheorghe Crețu a luat asupra sa responsabilitatea asasinării a 17 persoane, deși este imposibil să fi acționat singur, potrivit Wikipedia.