Joi, un individ a aruncat în aer cu o grenadă fumigenă ușa de sticlă de la intrarea într-o redacție și a început să tragă cu o carabină în cei din cameră.

A ucis cinci oameni. Motivul: în urmă cu peste 20 de ani, o colegă de liceu i-a răspuns la salut! Citiți date inedite din dosarul celui mai recent masacru care a îngrozit omenirea.

 

De la fața locului

 

Nu se mai auzeau focuri de armă. Nu era nici liniște, poliția făcea o larmă îngrozitoare și de jos se auzeau oameni strigând. S-a târât de sub biroul unde se ascunsese și a scos telefonul. Când s-a dezlănțuit Iadul el era în camera de alături. Îl despărțea doar un perete improvizat, dar de ajuns pentru a-i salva viața. Din instinct, a început să facă singurul lucru la care se pricepe, să relateze. Cu două ore în urmă se lăuda pe Twitter cu un articol despre cei care își lasă câinii închiși în mașini deși afară e caniculă. Acum are altă temă.

A tastat primul tweet: ”Transmit cât mai am timp aștept să mă interogheze poliția.” Așa începea lucrul la ediția din 29 iunie 2018 a ziarului The Capital. Prima încăpere era plină de morți și răniți. Phil a continuat relatarea pe Twitter: ”Un singur trăgător a împușcat mai multe persoane în biroul meu, unii dintre ei fiind morți.” De sub o masă, polițiștii au scos un individ cu părul strâns în coadă, înarmat cu o carabină. Nu a ripostat, nu a încercat să fugă. Phil Davies, primul reporter care a transmis de la locul masacrului din redacția The Capital Gazette, a mai scris: ”Pușcașul a tras prin ușa de sticlă și a deschis focul în birou asupra mai multor salariați. Nu vreau să declar pe nimeni mort, dar e rău.” Și încheie relatarea cu un ultim tweet: ”Nu este nimic mai înspăimântător decât să auzi cum mai multe persoane sunt împușcate în timp ce tu ești ascuns sub birou și apoi să îl auzi pe pușcaș cum reîncarcă”.

 

Criminal în masă

 

Crima a avut loc joi, 28 iunie, în redacția gazetei The Capital, din Annapolis, comitatul Anne Arundel – Maryland, o localitate aflată la o oră de mers cu mașina de Washington. Un individ a intrat în primul birou al redacției, aflată la primul etaj al unei clădiri de birouri, și i-a împușcat pe toți cei găsiți. Patru au murit pe loc și al cincilea, o femeie, a murit la spital. Din motive de înțeles doar de medici, bărbatul a reîncărcat arma și s-a ascuns sub un birou unde a așteptat poliția. Avea și un rucsac plin cu grenade fumigene, dar nu le-a mai folosit. Anunțată imediat, poliția a venit într-un minut.

Când a fost ridicat, bărbatul a refuzat să facă orice declarație. Nici măcar nu a spus cum îl cheamă. Își arsese palmele și buricele degetelor ca să nu fie identificat. Folosind un program de identificare facială, autoritățile i-au aflat numele: Jarrod W. Ramos, de 39 de ani. Până în 2012, lucrase ca IT-ist la biroul forțelor de muncă din localitate. Abia când am avut un nume și am putut consulta acte oficiale publice, sentințe, minute ale ședințelor de judecată, istorice ale unor conturi de Facebook și Twitter, povestea a căpătat substanță.

Cum ajunge un om aparent obișnuit să ucidă atâția oameni? Avea ceva cu ei? E un terorist sau doar un produs al societății noastre? Ca să îl cunoaștem, să ”călătorim” câteva minute prin mintea și printre întâmplările care l-au marcat. De fapt, asta se întâmplă la orice thriller, luăm o știre din coșul derizoriu al faptului divers și o transformăm în poveste. Apoi, ca să ne liniștim, ne amăgim că e o exagerare sau chiar o născocire.

 

Piesele de domino

 

Uneori, mintea umană pare o înșiruire de piese de domino, așezate cu grijă, în picioare, una după alta, par că pot sta așa o veșnicie, dar e de ajuns să cadă una singură, răsturnându-se spre celelalte. Pentru Jarrod nu știu când a căzut prima piesă, dar e clar acum că le-a antrenat și pe restul și e greu de crezut că a mai rămas vreuna în picioare.

Se știe deja că Jarrod Ramos era perceput de ani buni de cei din redacția The Capital Gazette drept un pericol. Fostul redactor șef a declarat că încă din 2013 a sesizat poliția din cauza mesajelor trimise sau a postărilor pe rețelele de socializare, dar poliția nu le-a considerat amenințări serioase. O mătușă de-a celui arestat vineri pentru cinci acuzații de crimă cu premeditare spune că nu a vorbit cu el de câțiva ani, din 2016, când i-a murit bunica.

Ca și în cazurile din toată lumea, inclusiv România, astfel de indivizi își dezvoltă psihozele sub ochii tuturor, vecini, rude, colegi de serviciu și de cele mai multe ori ne mulțumim să ridicăm din umeri.

Jarrod Ramos a avut un proces cu redacția The Capital, din 2011 până în 2015, proces în care îi acuza de defăimare. Pentru cei interesați de mințile criminalilor e interesant de ”răsfoit” online dosarul acestui proces.

El începe pe 31 iulie 2011, când The Capital Gazette publică o știre de fapt divers despre un proces din Anne Arundel, intitulată: ”Jarrod vrea să fie prietenul tău”. Știrea este semnată de Eric Thomas Hartley.

Nu asta e prima piesă din domino care a căzut. Ea trebuie căutată mult mai încolo. Știrea este despre procesul pornit de la reclamația unei tinere care era hărțuită pe Facebook și mail de  Jarrod Ramos. În fața judecătorului el și-a recunoscut vina și a fost condamnat la 90 de zile de închisoare. Judecătorul, milos, suspendă executarea. Asta e știrea care l-a înfuriat pe Jarrod și care l-a măcinat 8 (opt!) ani. Până pe 28 iunie 2018.

Dar până acolo, să mai căutăm în vechiul dosar lipsit de orice importanță până azi. Acolo trebuie să fie prima piesă de domino care a căzut.

 

Fata care răspunde la salut

 

Potrivit plângerii tinerei care se simțea hărțuită de Jarrod, confirmate de el atunci când și-a recunoscut vinovăția, femeia s-a trezit, la sfârșitul lui 2009 sau începutul lui 2010, cu un mesaj pe Facebook. Nu își amintea cine e bărbatul care îi scria, dar i-a răspuns amabil. Jarrod i-a scris că au fost colegi și că îi mulțumește că în liceu a fost singura care îl saluta și se purta drăguț cu el. Ea a căutat pe Google o poză din liceu și a văzut că într-adevăr fuseseră colegi. Nu îl mai ținea minte, dar trecuseră 12-13 ani de la absolvire.

Bărbatul cerea, în mesaje, ajutor, spunea că are nevoie de consiliere. Uneori tânăra nu avea răbdare de el, așa că îl repezea. Imediat devenea violent. Au ținut-o așa câteva luni, până când femeia a spus că nu mai vrea să-i scrie. L-a blocat!

Din acel moment, Jarrod Ramos a devenit periculos.

Copia postările femeii și le propaga ca fiind ale unei ”bețive bipolare”, a scris chiar și la banca unde lucra ea, cerând să fie concediată. După asta a intervenit poliția. S-a ajuns la proces, la condamnare și la știrea din The Capital Gazette.

Pe 23 iulie 2012, Ramos i-a reclamat pentru defăimare pe Eric Thomas Hartley, pe redactorul șef Thomas Lee Marquardt și firma care editează The Capital, un lanț de ziare locale răspândite în Maryland.

Prima plângere a lui Ramos este respinsă, judecătorul considerând că știrea lui Hartley, chiar dacă nu măgulitoare, e corectă, așa că nu e defăimătoare.

Jarrod Ramos va face o revenire, dar și aceasta va fi respinsă, în septembrie 2015.

 

Nebunul de pe internet. Crima de pe Twitter

 

În finalul deciziei de respingere, judecătorul scrie: ”Apelantul a fost acuzat de o infracțiune. Apelantul a comis un act criminal. Apelantul a pledat vinovat de comiterea faptei . Apelantul a fost condamnat pentru actul său criminal. Nu este îndreptățit la simpatie egală cu  victimei și nu o poate numi ”bețivă bipolară”. El pare că nu și-a învățat lecția.”

Judecătorul era Charles Moylan, pensionat încă din 2007, dar rechemat pentru a judeca dosare mai ușoare. Cum a fost și cel al lui Jarrod Ramos. Numele judecătorului e important, îl vom regăsi cu doar 3 minute înainte să înceapă împușcăturile.

Pare un banal proces de calomnie intentat de un funcționar public care nu vrea să se scrie despre el, dar lucrurile nu au stat deloc așa. În noiembrie 2011, Ramos a deschis pe Twitter contul @EricHartleyFrnd. De aici a început să posteze mesaje violente și chiar să îi atace pe colegii lui Eric Hartley din redacția Capital.

Întrerup un moment firul poveștii, pentru a cita numele celor uciși pe 28 iunie 2018, în timpul atacului lui Jarrod Ramos: editorul de știri Rob Hiaasen, Gerald Fischman, editor de pagină, Wendi Winters, de la ediții speciale, asistentul de vânzări Rebeca Smith și reporterul John McNamara. A fost rănită și Rachela Pacella.

Hartley nu e printre ei. Nici nu putea fi, nu mai lucrează aici din 2016! Nici Thomas Lee Marquardt nu mai e redactor șef de ani buni. Oamenii pentru care făcuse Ramos fixație nu mai puteau fi găsiți în redacția pe care a atacat-o.

Să revenim la mesajele date de @EricHartleyFrnd. Pe 23 aprilie 2013, de pe acest cont fake, Ramos i-a scris chiar lui Rob Hiaasen! Mesajul sună așa: ”Rob Hiaasen, tu ești unul dintre cei care îi slujește pe aristocrații @capgaznews. Vin daune ca pedeapsă, încă nu sunteți gata. Love/Killjoy”.

Sunt sute de astfel de mesaje, dar două chiar ar fi trebuit să atragă atenția.

Pe 7 ianuarie 2015, teroriști ISIS atacă redacția Charlie Hebdo, din Paris. Se pare că lucrul ăsta i-a dat idei lui Jarrod Ramos. Face o imagine, dintr-o copertă a Charlie Hebdo și o poză a lui Eric Hartley, pe fruntea căruia desenează ”mărci ale sacrificiului”. Postează montajul de pe contul fals.

Pe 26 august 2015, un nebun, Vester Lee Flanagan, împușcă o reporteriță și un cameraman care filmau un interviu. Flanagan postează filmarea și apoi se sinucide. Ramos face iar un montaj, din fotografiile lui Flanagan și Hartley și îl postează.

Nimeni nu se sesizează, nimeni nu face o minimă verificare, deși amenințarea era clară.

În paralel, Ramos deschisese și un cont care face timitere la numele judecătorului, @judgemoylanFrnd, de pe care postează atacuri la adresa sistemului judiciar.

Pe 21 ianuarie 2016, contul devine inactiv.

Asta până pe 28 iunie 2018, când, cu 3 minute înainte de a începe atacul, a postat, invocând și contul cu numele judecătorului: ”Fuck you, leave me alone.”