Marx, fondatorul ideologiei comuniste! Ce opinie avea despre români? Scrierile sale justificat independența față de URSS la 1964.
Fondatorul ideologiei comuniste, Karl Marx, autor al Manifestului Comunist din 1848 și al Capitalului s-a născut la Trier, în Prusia, la 5 mai 1818. S-a stins din viață la 14 martie 1883, la Londra.
Marx, o viață de pauper exilat. Șansa întâlnirii cu Engels
Karl Marx a fost un ideolog care a fost frământat de problematica dialecticii, materialismului. Ideile sale erau construite în ideea perpetuei lupte de clasă, în ideea utopică a unirii mondiale a proletariatului. Șansa lui în viață s-a numit Friedrich Engels (28 noiembrie 1820, Barmen, Prusia - 5 august 1895, Londra). Fiu al unui bogat patron de manufacturi de postav cu afaceri inclusiv la Londra, Engels l-a susținut pe Marx. Amândoi au peregrinat în Prusia, Belgia, Franța, ajungând în Anglia.
Marx a trăit efectiv din resursele puse la dispoziție de Engels, care i-a supraviețuit și a contribuit la răspândirea învățăturilor lui Marx. Marx critica societatea germană puternic industrializată, ideile sale nu se potriveau societăților preponderent agrare cum era cea românească sau cum era cea rusă.
Socialiștii radicali ruși, precum Lenin au găsit în marxism, o cale în realizarea propriilor viziuni. Deși în anii de glorie ai comunismului, inclusiv la București, Engels, Marx și Lenin aveau portretele reunite, Lenin în operele sale, critica utopia lui Marx, susținând că revoluția rusă fusese aplicarea marxismului. Lenin spusese că dacă a fost Comuna din Paris, cu idei marxiste 70 de zile, el Lenin, va crea comunismul care va dura 70 de ani cel puțin. Evident, URSS a durat 69 de ani.
Practic, ceea ce s-a răspândit în regimurile comuniste pro-sovietice a fost un marxism-leninism. O anecdotă celebră spunea că Marx ar fi zis, referitor la ceea ce a reușit Lenin: „dacă ăsta e marxism, eu Marx nu sunt marxist”. Până la urmă, apariția Școlii de la Frankfurt, regrupată din cauza ascensiunii nazismului în Germania tocmai în SUA a creat „marxianismul”, adică un curent apropiat de teoria lui Marx.
Marx, românii și sovieticii
Înainte de anul 1964, mai exact prin 1959, la Amsterdam, academicianul Andrei Oțetea descoperea un manuscris al lui Marx despre români. Preluând unele idei de la un francez filo-român al secolului XIX, Elias Regnault, Marx susținea că Principatele Române au avut de suferit ca urmare a ascensiunii „muscalilor”, că Poarta Otomană la 1812 nu avea dreptul să cedeze jumătate de Moldova Rusiei, Rusia pregătind atunci conflictul cu Napoleon.
Marx, culmea, nu prea era de acord nici cu actele diplomatice ruso-otomane precum Convenția de la Akkerman din 1826, Tratatul de la Adrianopol din 1829. Evident, acest manuscris „a venit mănușă” istoriografiei românești angajate în susținerea științifică a ineficienței Planului Valev și în susținerea dialecticii desprinderii de URSS și aderării la „calea chineză” a construcției socialiste.
Să nu ne facem însă iluzii. Engels, finanțatorul lui Marx și „clona lui vocală” în gamă minoră era un adversar al românilor scriind: „românii sunt un popor fără istorie, condamnat să piară în vâltoarea revoluției mondiale”. Tocmai ruptura dintre Stalin și Troțki, ideea lui Stalin cu un „comunism într-o singură țară” care să fie „exportat” cu tancurile la momentul potrivit a făcut ca în România să se creeze un curent comunist național, în defavoarea celui internaționalist, „decapitat” de Stalin în anii „Marii terori”.
Ori, tocmai comuniștii „naționali”, la un moment dat, se desprind de viziunea stalinistă, apelând la Marx, apostolul internaționalismului proletar. Are și istoria asta curiozitățile sale, nu-i așa?