Audierile vor continua și pe data de 31 octombrie, atunci când se împlinesc 4 ani de la tragedia care le-a marcat supraviețuitorilor întreaga viață. Noile imagini difuzate ieri de jurnaliștii de la Libertatea, cele care surprind primele minute după tragedie și felul în care au acționat la început salvatorii, și-au găsit ecou până în sala de judecată.

Avocații au încercat să afle de la victime detalii legate de infecțiile din spitale, dar judecătorul a respins toate aceste întrebări. Motivul invocat de magistrat a fost că aceste detalii „fac obiectul altui dosar”. Judecătorul se referea la dosarul Colectiv 2, aflat încă în stadiul de cercetare la Parchet. La începutul acestei săptămâni, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, Raed Arafat, a fost chemat în fața procurorilor pentru a da detalii legate de modalitatea în care au intervenit salvatorii ISU în primele minute ale tragediei. Miercuri, la Parchet era așteptat și Nicolae Băncioiu, dar acesta nu s-a prezentat.

Sala vocifera atunci când judecătorul respiungea întrebările unui avocat care vizau aspectele legate de condițiile din spitale. „Toți au ajuns în afară din cauza infecțiilor! Nu le acceptă pentru că nu vrea să se consemneze!”, comenta o voce din sală.

Lângă pupitrul unde de obicei vorbesc martorii stă un tânăr într-un scaun rulant și răspunde la întrebările judecătorului. Mihai Popescu se deplasa în scaun cu roțile înainte de Colectiv, deoarece sufererea de o boală care i-a afectat permanent mobilitatea. Asta nu l-a oprit să meargă la concertul trupei Goodbye to Gravity în seara de 30 octombrie 2015. Deși nu putea să meargă, Mihai Popescu era un tânăr care învăța grafica computerizată, pregătindu-se să lucreze în segmentul IT. În incendiul din Colectiv tânărul și-a pierdut aproape toate degetele de la mâini și spune acum că îi este imposibil să mai urmeze cariera pe care și-o dorea.

„Am fost vătămat în incendiu și am suferit arsuri gradul trei pe membrele superioare și de gradul doi și unu pe tot restul corpului: picioare piept și gât. Am stat peste patru luni în spital în țară și am suferit peste 30 de operații. Mâna draeaptă nu o pot folosi deloc, iar stânga mi-au rămas doar două degete. Înainte de incendiu puteam să îmi folosesc totuși mâinile. Practicam înot de performanță. Am urmat după externare terapie psihologică. Din cauza rănilor nu am putut să învăț și să intru la liceul la care îmi doream. Voiam să devin grafician IT, voiam să desenez, dar acum îmi este imposibil. Mama mea a murit din cauza stresului, i-a revenit cancerul. M-au ajutat tatăl și mătușa. În prezent urmează să mai fac operații. Arăt că un pic sunt demoralizat pentru că mi s-au schimbat planurile de viitor, dar am prieteni și mă ajută”, a spus Mihai Popescu.

O altă tânără, Mariana Oprea, a reușit cu greu să vorbească în fața instanței. Sala de judecată în care săptămână de săptămână sunt strigate sute de părți din dosarul Colectiv a fost întotdeauna neîncăpătoare. Acolo, la sala 147 de la etajul 1 al Tribunalului București – o sală de Civil în restul timpului – se înghesuie victimele, martorii, inculpații, avocații lor la fiecare termen.

Incendiul le-a răpit și cariera

Mariana Oprea are atacuri de panică de fiecare dată când se află în spații aglomerate. Așa s-a simțit și la proces, motiv pentru care a avut nevoie să părăsească sala înainte de a fi audiată, pentru a se liniști. După ce a revenit, tânăra a povestit prin ce a trecut după ce a supraviețuit incendiului:

„Am suferit arsuri de gradele 2B și 3 pe 45 la sută din corp. Am fost spitalizată, dar nu pot aproxima cât timp anume. Pprima oară am stat trei luni. Am suferit peste zece operații, iar după externare am urmat un tratament ambulatoriu. Am pierdut cinci degete la mâna stânga și unul la mâna deraptă. Nici celelalte nu le pot folosi, decât parțial. Și plămânii au fost afectați: respir dificil și obosesc. Sunt de profesie arhitect și lucrăm că graphic designer. În prezent nu mai lucrez. Nu m-am mai putut adapta, deoarece nu puteam să folosesc și mouse-ul și tastatură în același timp. Am pierdut 90 la sută din capacitatea de muncă. Nu există posibilitate de recupera degetele pierdute. Am pierdut și masă musculară. Am urmat tratament și la Viena. Trebuie să folosesc creme zilnic, la soare pielea mă ustură și apar eczeme, la frig pielea se contact și apar durerile. Mama și fratele meu au fost alături de mine și au suferit și ei. Mama a ieșit la pensie și e ajutorul meu”, a declarat Mariana Oprea.

Un alt tânăr, Cosmin Pătlăgeanu, a spus că a suferit arsuri de gradul 2 B și 3 pe 46 la sută din suprafața corpului: „Am fost internat 6 săptămâni în București și apoi în Olanda. Am 10 operații în România și străinătate, inclusiv grefe și reconstrucția urechii. Mi-a fost afectată mobilitatea la ambele mâini, dar m-am recuperat. Mă descurc. Sigur nu mai e la fel că înainte. Lucrăm în marketing, la o companie de IT. Am lucrat și în străinătate. După tragedie mi să oprit orice posibilitate de promovare. Proiectele au fost luate de alți colegi. Soția mea a renunțat la job un an de zile pentru a avea grijă de mine, deoarece nu putea să îmi leg nici șireturile. Atunci eram într-un proces să cumpărăm un apartament, dar am renunțat”.

Te-ar putea interesa și: