EVZ a stat de vorba cu omul care, dupa ce a luptat pentru Revolutia in care a crezut si dictatorul de la Havana, a fost inchis 16 ani pentru ca s-a opus politicii acestuia.

Pentru ca s-a opus inca de la inceput dictaturii castriste, Pedro Fuentes-Cid a fost arestat si inchis 16 ani, ca detinut politic. Era, atunci, in 1961, proaspat angajat in Ministerul de Externe al Cubei. Inainte luptase intr-una dintre factiunile de gherila care l-au alungat pe dictatorul Fulgencio Batista, in 1959. Pe Fidel Castro, pe fratele sau, Raul, dar si pe Che Guevara, i-a cunoscut la mijlocul anilor ‘50, ca membri ai uneia dintre gruparile „prietene”, care aveau acelasi scop: doborarea lui Batista. 

Dupa ce a emigrat in SUA, in 1979, cubanezul Fuentes-Cid a devenit un prosper avocat la Miami si este cofondator, alaturi de ex-presedintele ceh Vaclav Havel, al Uniunii internationale a detinutilor politici anticomunisti.

Prezent si in Romania cu ocazia unui seminar organizat de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului din Romania, acesta a povestit pentru „Evenimentul zilei” aventurile din anii de gherila si a enumerat cateva episoade memorabile din viata dusa in puscariile politice ale lui Castro.

„Nu mi-a placut niciodata de Fidel si Raul”

EVZ: Cum ati pasit in „cariera” de disident? Pedro Fuentes-Cid: La 16 ani am intrat in grupul fostului presedinte Carlos Prio, opozant al lui Batista. Am fost trimis atunci in Republica Dominicana, intr-o baza de instructie pentru lupta de gherila. Acolo am implinit 18 ani si, in aceeasi zi, am devenit locotenent. Ulterior au aparut divergente cu Rafael Trujillo (ex-presedinte al Republicii Dominicane - n.r.), care a incercat sa ne predea lui Batista. Familia mea a intervenit pe langa ambasadorul dominican la Washington si am reusit sa continuam lupta contra lui Batista.

Impotriva caruia a luptat si Fidel Castro. Da, dar noi, grupul lui Trujillo, eram adevaratii opozanti. Castro conducea o alta tabara. Intr-adevar, insa, l-am intalnit prin ‘55 sau ‘56, dupa eliberarea sa din inchisoare, unde intrase dupa atacul de la Baracile Moncada.  

Ati luptat alaturi? Nu chiar, faceam parte din organizatii diferite, dar nu l-am placut niciodata, nici pe el, nici pe Raul.

De ce? Inca nu era dictator, ci luptator de gherila, ca dumneavoastra. Imi facuse impresia ca nu e o fiinta umana.

Detaliati putin. Nu stiu cum sa explic, e ciudat. Nu mi-a placut niciodata de Fidel Castro.

Opozitie cu arma in mana

Pare ca o presimtire, caci ati ajuns detinut politic in era Castro. (Rade)... Dupa ce Batista a parasit Cuba s-a format o coalitie a miscarilor revolutionare. Eu am intrat in Ministerul de Externe, dar Revolutia, pentru care camarazii mei au murit, incepea sa se indeparteze de scopurile ei. Acordul semnat la Caracas, in Venezuela, stipula ca vom face alegeri libere, iar Constitutia din 1940, abolita de Batista, va redeveni Constitutia Cubei. Insa Fidel s-a reorientat spre comunism, si riscul era sa cadem dintr-o dictatura intr-alta. Asa am decis sa ne opunem lui Castro si ne-am reinarmat. Erau alte vremuri, nu sosise timpul opozitiei pasnice.

„Am fost batut pana la lesin”

Cum era viata de detinut? Doi ani am stat in celula. Mancam apa cu zahar de trestie, la micul dejun, uneori cu o bucatica de paine, terci de porumb cu frunze, la pranz, iar la cina, un soi de supa. Ca sa o mananci, intai inlaturai viermii care pluteau la suprafata. Multi s-au imbolnavit. Uneori ni se puneau tot felul de lucruri in mancare ca sa mergem foarte des la baie. Conditiile au condus la sinucideri printre detinuti.

Erati batuti? Bineinteles. Intrau gardienii in camera si te plesneau cu maceta. De trei ori am fost batut pana la lesin.

De ce? Comportament necorespunzator. O data, pentru ca nu m-am ridicat in picioare in fata gardianului. Cand au inceput sa ma loveasca, eu am ripostat, dar erau prea multi. Alta data, purtam o camasuta, desi era foarte frig afara. Gardienii au incercat sa mi-o smulga si m-am opus. In urmatoarea secunda a urmat o ploaie de bastoane si rangi. Dar m-au batut si mai „usor”, de exemplu, cand am ridicat un detinut torturat si taiat cu baioneta. M-au lovit cu macetele la cap si pe spate, dar nu pana sa lesin.

LEGENDA DETINUTILOR POLITICI

„Cand am iesit mi-am aruncat lingurita” Cand ati fost eliberat? In 1976, dupa ce mi-au spus o gluma: ca s-a descoperit un agent CIA care sustine ca sunt in legatura cu el, motiv pentru care voi fi rejudecat. Cand am inteles ca era doar o gluma macabra, nu mi-a venit sa cred ca sunt liber in sfarsit. Nu aveam nicio haina, dar mi-au dat ei o camasa si o pereche de pantaloni. Am facut tot posibilul sa iau lingura mea cu mine afara.

De ce? In Cuba exista o superstitie printre prizonieri: daca nu iti arunci lingura in afara puscariei, te vei intoarce la un moment dat dupa gratii. Asa ca, in drum spre autobuz, adica vreo cativa kilometri, am gasit un moment in care sa nu fiu vazut ca sa arunc lingura. Mi-au dat doi sau trei pesos, cat de un bilet de autobuz, si am ajuns acasa. Cand am sosit, sotia mea a crezut ca am evadat, caci condamnarea era de 30 de ani. A doua zi insa am fost vizitat de reprezentanta Comitetului de vigilenta al blocului, o doamna care mi-a pus in vedere ca va trebui sa ma supravegheze, fiindca am fost detinut politic. M-a rugat sa fiu cuminte, ca ea nu va raporta nimic negativ despre mine. Asa a si facut, pentru ca atunci cand m-am prezentat la Biroul de Emigrari nu aveam nicio pata la dosar. 

In libertate ati muncit? Da, la intretinere, intr-un sediu al administratiei.

Cand ati ajuns in Statele Unite? In 1979, pe 14 februarie.

METODA

„Sa traiesti cu ideea ca mori oricand” Ce presupunea reeducarea? Munca de exterminare, zi-lumina: desteptarea la 5.00 dimineata, incarcat in camioane si paza cu mitraliera. La camp mai mancam radacini, flori, iarba. Era cu noi un prizonier din fortele speciale americane, care ne invata ca e bun orice. Eu am ajuns si in agricultura, si la spart piatra, bucati imense pe care le faramitam cu un ciocan de 13 kilograme. 

Radio din conserve si urina

La munca erati batuti? A fost mai groaznic. Alegeau un detinut, la intamplare, pe care il impuscau fara motiv. Puteam fi oricare. Si nu aveai voie sa il ajuti. Era lasat sa sangereze pana la moarte. Voiau sa ne arate ca ne inselam daca credeam ca, daca stam cuminti, tot scapam odata. Trebuia sa traiesti cu ideea ca poti muri oricand.

Comunicau detinutii? Da, prin morse, ciocanind in ziduri si in tevi. Un agent CIA capturat ne-a invatat ca daca ai o cutie de conserve si urinezi pe ea, obtii destule substante cat sa o transformi in baterie pentru micul tranzistor pe care il aveam in celula. Astfel, prindeam unele stiri si le transmiteam prin morse.

Detinutii politic romani erau supusi unor umilinte oribile... Uite, doua exemple cubaneze: o celula-cutie in care detinutul era bagat ghemuit zile intregi. Si una intunecata, in care stateai cu un ciobanesc german, care se enerva la cea mai mica miscare.