Marrakech este destinația numărul unu a anului 2018. Două milioane de turiști în 2017, peste două milioane și jumătate în 2018, adică cam cât au venit în toată România. De aici se naște problema turistului în fața abilității negustorului. În care turistul pierde întotdeauna.

Poate că v-ați aștepta să vă povestesc despre cum am petrecut Revelionul, dar nu sunt multe lucruri de povestit. Pentru marocani nu este o tradiție, iar francezii care formează marea masă a turiștilor, pleacă de la masă imediat după ora 24.00. 

Așa că ne întoarcem la cum pierde turistul în bătălia cu negustorul. Ceea ce este normal, pentru că niciodată un european sau american nu va avea valoarea exactă a ceea vrea să cumpere. Nu știi valoarea exactă a cămășii sau perechii de papuci pe care te-ai gândit să o cumperi. Raportul normal ar fi undeva la 30 la sută din ceea ce ți s-a propus prima dată, după cum îmi explica Bimbo, un român care trăiește de 10 ani în Marrakech.

Numai că trebuie să te consideri norocos dacă scoți un preț cu 50 la sută mai mic decât cel propus inițial. La toate astea se adaugă și diferența de preț față de ceea ce găsești în țara ta. Care te pune în postura unui chilipir, indiferent cât ai plăti.

Dar așa cum spuneam, turistul iese întotdeauna păcălit. Cu cât vin mai mulți, cu atât sunt mai mari câștigurile pentru localnici. Așa s-a construit un oraș în care un riad (pensiune) cu 5 camere, piscină (mică) și terasă costa acum 10 ani, în jur de 20.000 de euro, iar acum de zece ori mai mult. În zona centrală urcă spre 300-400.000 de euro. Ceea ce nu este neapărat o fericire pentru localnici, pentru că prețurile au crescut și pentru ei. Iar salariile sunt la nivelul a 300 de euro pe lună. Așa că turistul rămâne principala sursă de venit.

Îi vezi mergând în șir indian, cu rucsacele puse în față, surâzători, dar ușor palizi. Ei sunt victimele sigure. Primul lucru la care se uită orice vânzător este calitatea hainelor, marca rucsacului sau a valizei. Aici e prima cheie: nu purtați la vedere lucruri scumpe, ceas, telefon, ochelari de soare. Nu pentru că riscați să râmâneți fără ele, ci pentru că prețul crește de două-trei ori când le văd. A doua cheie este să spuneți imediat că sunteți din România, nu să blufați cu Franța, Belgia, Italia, pentru că și aici puteți declanșa o explozie a prețului inițial. Dacă adăugați și Gică Hagi, aveți un început bun!

Dar de ajuns cu sfaturile de cumpărături. Sunt multe locuri în care poți cheltui bani, de la străzile din souk (bazar), vreo 18 în tot orașul, până la magazinele ultraelegante de pe bulevardul Mohamed al VI-lea, principalul loc de promenadă. Așa cum spuneam în zona asta sunt multe hoteluri de 5* plus, două cazinouri mari, trei malluri, magazine, cafenele, restaurante. Pentru cei cu bani mulți, le recomand hotelul Mamounia, dar eu aș opta oricând pentru un riad în zona veche a orașului. Diferența de preț este importantă, de la 400 de euro o cameră, la 400 de euro pentru cinci camere, dar impactul cultural este net în favoarea primului.

Ceea ce este de admirat la Marrakech este modul în care este construit orașul nou, cu bulevarde foarte largi, trei benzi pe fiecare parte, străzile sunt aglomerate, dar curate, polițiștii sunt prezenți, dar discreți. În privința securității, pentru că am văzut tot felul de comentarii, unele foarte stupide, vreau să vă spun că nu m-am simțit niciodată stresat din acest punct de vedere, nici măcar la nivel de priviri. 

Interesul față de turist este mult prea mare. Sunt peste 40.000 de marocani care lucrează în magazinele din souk, care vând pielărie, papuci, covoare, artizanat, ceramică, alte câteva zeci de mii angajați în cele peste 1000 de restaurante și cafenele, plus alte servicii. Ca să nu mai adaug legendara duritate a servciului de securitate marocan care nu lasă prea mult loc de negocieri. La fiecare polițist în uniformă, mai sunt cel puțin 3-4 în civil în zonele frecventate de turiști.