Marmotele se numără printre cele mai mari şi impozante mamifere rozătoare din lume.

În România trăiesc, potrivit estimărilor, în jur de 750 de marmote alpine, iar din cauza numărului mic doar cei norocoși pot să o vadă.

În Europa, ele trăiesc la înălțimi cuprinse între 800 și 3.200 de metri.

O marmotă adultă ajunge la înălțimea de 18 cm la greabăn și la o lungime a corpului de 42-55 de cm, cu excepția cozii, care este destul de lungă, de 13-18 cm.

Marmota hibernează în timpul iernii și de aceea greutatea sa variază destul de mult în funcție de anotimp. Primăvara, ea este mult mai slabă, cântărind 2,8 – 3,4 kilograme, în vreme ce toamna atinge 5,5 – 8 kilograme.

Marmotele sunt prin definiţie mamifere diurne, adică îşi desfăşoară activităţile numai pe timpul zilei.

O caracteristică deosebită a  acestui animal este faptul că, toate degetele marmotelor au gheare, cu excepţia degetelor mari care au unghii

Hrana de bază a marmotei este format din  plante, rădăcini, seminţe şi fructe de pădure, dar nu refuză în meniu nici insecte, păianjeni şi viermi.

Habitatul marmotei este o adevărată construcție inginerească, deoarece şi-au dezvoltat o adevărată artă a comunicării pentru evitarea pericolelor.

Vara este şi anotimpul când marmotele sapă de zor vizunele fără de care le-ar fi imposibilă supravieţuirea pe timpul asprei ierni din munţi.

Marmotele se adăpostesc  într-o adevărată reţea subterană de tuneluri şi camere unde dorm. Animale extrem de curate şi precaute, marmotele îşi căptuşesc cuiburile subterane cu fân uscat pentru o termoizolaţie ideală pe timpul iernii şi îşi sapă de asemenea încăperi în care îşi  fac exclusiv nevoile fiziologice.

Perioada de împerechere este primăvara, după ce ies din hibernare.

După o perioadă de gestaţie de 33-34 zile, femelele nasc între 2-7 pui orbi, golaşi, care sunt înţărcaţi la vârsta de 40 de zile.

Puii devin maturi sexuali la vârsta de doi ani de zile. Marmotele trăiesc în natură între 7-10 ani, dar în condiţii de captivitate optime pot atinge şi vârste de 14-15 ani.

De-a lungul timpului, marmotele au fost foarte vânate pentru blana lor prețioasă, ceea ce a dus la dispariția lor din România, pe la miljlocul secolului al 19

De asemenea, și carnea marmotei era considerată o delicatesă.

Carnea de marmotă era considerat un aliment extraordinar de fortifiant pentru femeile gravide, iar untura de marmotă era folosită în tratamentul reumatismului, luxaţiilor, afecţiunilor pulmonare, colicilor abdominale.

Abia mai târziu, prin 1964 un grup de silvicultori români au  reintrodus marmot în fauna noastră.

Aşa că în ziua de 23 iunie 1973 au fost aduse cu avionul din Franţa, un număr de 35 de marmote capturate în Alpi. Dintre acestea, 20 de marmote au fost eliberate în căldarea Arpăşelului din Făgăraş, 13 exemplare în Munţii Rodnei, şi o pereche a ajuns la Zoo Băneasa. Tot din Franţa a fost adus un transport de 17 marmote eliberate în Retezat de unde au colonizat natural şi Parângul.