Markus Wolf - stăpânul secretelor est-germane. Care au fost coordonatele celui care a știut tot ce mișca în RDG mai bine de trei decenii?

Markus Wolf a fost supranumit „omul fără față”. Originea sa pe jumătate evreiască i-a influențat viața la fel ca a altui mare german născut în anul 1923, Henry Kissinger, cei doi fiind organic în tabere diferite.

Markus Wolf - pe jumătate creștin, pe jumătate evreu, niciodată acceptat de comunitatea evreiască tradițională

Markus Wolf a avut o viață influențată de comunism. Tatăl său era un medic și un scriitor comunist care din 1913 renunțase la religia evreiască, iar mama sa era germană de origine creștină. Născut în Republica de la Weimar, la 19 ianuarie 1923 (Kissinger se născuse la 27 mai 1923), în Baden-Wurttenberg la Hechngen, tânărul Markus a avut o copilărie deloc ușoară. Din 1933, după venirea la putere a lui Adolf Hitler, politica germană a fost orientată contra comuniștilor și evreilor, Incendiul regizat de naziști la Reichstag a fost atribuit comuniștilor pentru că un olandez comunist Marinus van der Lubbe a fost găsit și creditat ca autor al incendiului deși canistrele de benzină au fost depozitate de naziști în subsoluri. El doar a aprins chibritul care a dat foc istoriei.

Așadar, pentru Markus Wolf și familia sa era greu să rămână în Germania. Dacă familia Kissinger a ales SUA, familia lui Wolf, având convingeri comuniste a ales Elveția și Franța în 1933. Dar, curând, au realizat că Europa era insensibilă la ridicarea extremei drepte.  Familia Wolf avea cinci membri: tatăl, membru al Partidului Comunist, mama și trei copii, viitorul șef al spionajului, regizorul Konrad Wolf și un alt frate care mai târziu a ajuns în SUA, iar Markus nu-l mai văzuse din anii 40. În URSS, comuniștii din alte țări aveau o șansă, care uneori era neșansă dacă Stalin îi considera troțkiști. Famila Wolf a ajuns la Moscova. Markus a devenit în 1940, student la Aeronautică, la Politehnica din Moscova.

Markus Wolf - ascensiune și leadership

În 1942, pe fondul debutului în vara anului 1941 al Operațiunii Barbarossa, multe instituții din Moscova au fost relocate în Ural, chiar dacă Moscova nu a căzut. Markus Wolf a fost trimis la 20 de ani, în 1943, la Școala de Cadre a Cominternului. A trecut testele de fidelitate pentru comuniști și a fost angajat ca jurnalist la „Deutscher Volkssender”, secție germană a Radio Moscova. Finalul războiului l-a prins în Moscova. În anul 1945, comunistul Walter Ulbricht („Țapul”) care trăia din 1937 în URSS, a creat un grup de activiști care să organizeze Partidul Comunist în partea sovietică a Germaniei. Printre ei, a fost și Markus Wolf.

RFG și RDG au apărut în 1949, cu Berlinul de Vest ca o enclavă accesibilă prin puncte de control și separată de restul Germaniei de Est de râul Havel, ce putea fi trecut pe podul Glienicke, numit Podul Spionilor, pentru că aici se vor face schimburile de spioni între Est și Vest în anii Războiului Rece. Până în 1951, Wolf a lucrat la Ambasada RDG din Moscova, pe postul de prim-consilier. De fapt, era omul serviciilor secrete est-germane în formare, fiind practic al doilea om după ambasador.

De fapt, din  septembrie 1951, Markus Wolf începe să pună bazele serviciilor secrete de informații externe est-germane. Acesta se numea Aussenpolitik Nachrichten Dienst - Serviciul de Informații privind Politica Externă, abreviat APN, al cărui șef a devenit în 1952, după ce inițial a fost șeful Secției III Contraspionaj. În 1956, s-a făcut o reorganizare a acestei structuri, parte a Ministerului Securității Statului. Markus Wolf era general maior și nu i se cunoștea fața, în calitate de șef al acestui serviciu, fiind primul adjunct al Ministrului Securității Statului. Prescurtat, Securității Est-Germane i s-a spus STASI, prescurtarea de la Staats Sicherheit - Securitatea Statului.

Omul fără față - identificare accidentală în 1979

Pur și simplu, Markus Wolf nu apărea niciodată în imaginile oficiale. Singurele care se știau erau cele de prin anii 50. Serviciile vest-germane, Bundesnachrichten Dienst- Serviciile federale de informații (BND) l-au identificat accidental în 1979. Aflat în vacanță la Stockholm (ori poate în misiune?), Wolf a fost fotografiat într-un grup de turiști de către serviciile suedeze. Acolo, exista un transfug, un fost locotenent-major al STASI care l-a recunoscut.

Markus Wolf a lucrat pentru cei doi șefi ai comuniștilor est-germani (Partidul Socialist al Unității), Walther Ulbricht, șeful său de la Moscova, până în 1971, apoi pentru Erich Honecker până în 1986. A ajuns la gradul de general-colonel, și-a cerut pensionarea. A debutat ca scriitor cu lucrarea Troika. Din 1951 și până în 1986, prin mâinile lui Wolf au trecut afaceri grele de spionaj, inclusiv trecerile ilegale ale Zidului Berlinului. Acesta fusese .ridicat începând din 13 august 1961 sub coordonarea ministerului și serviciului său de informații care a asigurat și paza acestuia. De aceea, pur și simplu a fost detestat de est-germanii care doreau reforme și îmbunătățirea traiului lor sau chiar libera circulație spre RDG.

Rolul său în 1989-1990. CIA îi face curte, Wolf refuză dar alege URSS

Markus Wolf a avut o minte strălucită. A înțeles spre ce se îndreaptă lucrurile și, deși nu mai era „la butoane”, a ieșit în față. SUA au plătit URSS un miliard de dolari ca în noiembrie 1989, să cadă Zidul Berlinului. La debutul lui noiembrie, în Alexanderplatz, celebra piață a Berlinului, demonstranții cereau căderea Zidului Berlinului.  La 4 noiembrie 1989, „omul fără față”, cel care coordonase represiunea și munca informativă a statului s-a arătat mulțimii.

A încercat să explice ideea că reformele trebuie să se facă, dar că serviciile secrete est-germane nu trebuiau blamate și nici lucrătorii lor persecutați. Erich Honecker fusese înlocuit pașnic de Egon Krenz. Wolf a fost huiduit și, evident, pentru că noii factori de decizie de la Berlin (Berlinul de Est) erau pro-americani. nu mai aveau nevoie de un exponent al liniei dure a comunismului est-german. Markus Wolf a refuzat oferta CIA de a-l extrage din Berlin și a-l proteja, deși fusese informat că i se pregătea arestarea.

Pe 28 septembrie 1990, cu 6 zile înainte de 3 octombrie 1990, Unificarea Germaniei, Markus Wolf fuge din Germania, prin Austria, ajungând la Moscova. Va rămâne aici până în 1991, la prăbușirea URSS. A cerut azil politic în Austria, dar Viena îl refuză și Wolf este predat Germaniei Federale.

Ultimii ani de viață. A murit în ziua când se împlineau 17 ani de la Căderea Zidului Berlinului

La 70 de ani, fostul șef al STASI timp de 34 de ani era arestat. La Dusseldorf, a fost acuzat de trădare de patrie, corupție la 6 ani închisoare. Markus Wolf și-a demonstrat nevinovăția spunând că el nu putea fi trădător cât timp, a respectat legile RDG. Slujise un stat la formarea căruia a contribuit în acord cu reglementările internaționale. Tribunalul regional i-a anulat acest capăt de acuzare.  În 1996, Wolf a dorit să ajungă în SUA, din două motive. Primul era că Editura Random House îi publicase Memoriile. Al doilea era acela de a-și vizita fratele. Între timp, la Washington, din 1992, nu mai era George Bush care în 1990 ca fost adjunct al CIA și președinte american și l-ar fi dorit, era Bill Clinton care dorea o atitudine agresivă contra Federației Ruse. Așadar, nu a primit viză de SUA.

În 1997, i s-a deschis alt proces. Existau patru plângeri contra sa, depuse de rudele unor foști transfugi prinși când traversau Zidul Berlinului, de vătămare corporală, lipsire de libertate. I s-a propus anularea acuzațiilor dacă ar fi depus mărturie în defavoarea unui politician SPD.  A refuzat acest lucru. A stat doar trei zile în arest până la pronunțarea sentinței, doi ani închisoare cu suspendare.

Destinul a făcut ca Markus Wolf să moară la Berlin, unde a trăit tot restul vieții sale, la 9 noiembrie 2006. Se odihnește la Cimitirul Central Friedrischsfelde din Berlin (cimitir civil), urna sa fiind plasată în cripta fratelui său Konrad.

A fost sau nu sursă de inspirație pentru scriitorul John le Carré?

S-a scris că Wolf ar fi fost sursa de inspirație pentru acest scriitor. În romanele sale el a creat două personaje Karla și Fiedler. Acest din urmă personaj avea cariera fictivă exact ca a lui Wolf.  Scriitorul, în 2006 a spus că habar nu avea în 1963, că Wolf avusese o carieră așa cum o avea spionul fictiv est-german din romanul „The spy who came from the Cold”. Scriitorul englez  de romane de spionaj considera că Markus Wolf ar fi fost echivalentul est-german, comunist al nazistului Albert Speer.

Sursa foto: Arhivă