Obiectivul misiunii prim-ministrului italian la Tripoli, oraș care "vede din nou" stabilitatea politică: reafirmarea unei conduceri italiene ascunse, în ultimele luni, de hegemonia turcească în Tripolitania și de cea rusească în Cirenaica.
Premierul Mario Draghi va fi marți în Libia. Este prima sa vizită de stat în străinătate.
Deși cu greu, Libia s-a repus pe drumul cel bun în direcția alegerilor politice, care vor avea loc în decembrie. Are un prim-ministru recunoscut în Tripolitania și Cirenaica și a votat cu un consens politic considerabil, deși provizoriu. Iar pentru Italia, după o perioadă de "absență", se deschid din nou căi diplomatice, cum ar fi deschiderea consulatului de la Benghazi, dar și economice prin consolidarea rolului companiei ENI și posibil și în ceea ce privește cooperarea asupra migranților.
Acestea sunt cele trei chestiuni pe care Draghi le va examina cu Dabaiba la întâlnirea care va avea loc la Tripoli, marți dimineață, și care va fi urmată de o declarație comună. În misiunea lui Draghi, însoțit de Luigi Di Maio, există un pachet de investiții pe care Roma poate paria. "Deschiderea, cât mai curând posibil, către investitorii și companiile italiene" este cererea venită de la Dabaiba. Luni, de exemplu, a fost semnat un acord pentru renovarea aeroportului de la Tripoli, dar pe lângă proiectul de extindere a așa-numitei "autostrăzi a păcii", rezultatul controversatului Tratat de prietenie Italia - Libia semnat de Berlusconi și Gaddafi în 2008, este în special capitolul energetic.
Prezența companiei ENI în Libia este strategică atât pentru Tripoli, cât și pentru Roma. Era și mult mai mult pe vremea lui Gaddafi, dar este și astăzi, în ciuda prezenței mereu agresive a Parisului sau, mai recent, a Ankarei și Moscovei. O competiție care se extinde pe întreaga Mediterană de Est și, din nou, implică și Statele Unite. De asemenea, datorită interesului reînnoit al administrației americane, rolul italian poate viza cucerirea de noi spații.
Și, apoi, există dosarul migranților. Odată cu acordul în UE privind redistribuirea sosirilor, care dăinuie de luni de zile, Roma trebuie să se descurce singură. Guvernul ar putea viza să încurajeze oprirea fluxurilor de la Fezan, regiunea deșertică care ocupă sudul Libiei. O regiune în care, în mod tradițional, Franța este cea care își exercită influența diplomatică.