Cea de la a cărei naştere se împlinesc, pe 25 septembrie, 98 de ani. Cea care a cântat pentru prima oară în faţa publicului de la Căminul Cultural din cartier (în 1921). Cea care a fost aleasă să reprezinte cântecul popular românesc, în cadrul Expoziţiei Internaţionale de la New York din anul 1939.
Cea a cărei muzică a fost interzisă de regimul legionar. Cea care îşi dăruia cele mai scumpe rochii fetelor tinere şi sărace pe care le întâlnea în drumurile ei. Cea care avea dosar la Securitate. Cea care s-a iubit cu Brâncuşi. Cea care a fost însoţită pe ultimul drum de un val de oameni, cum numai la moartea vreunui mai mare al lumii se poate vedea. Maria Tănase - una dintre cele mai mari românce. O personalitate dincolo de pragul scenei pe care i se învolbura cântul. O poveste de viaţă atât de adevărată, încât dacă ar fi să fie ecranizată, acest lucru ar trebui făcut cu mare grijă, pentru a nu cădea în păcatul "telenovelizării". Amanţii, dosarul de la Securitate sau faptul că a apărut într-un pictorial jucând şah nu-i pot ştirbi imaginea. "Mărie şi Mărioară" Avea părul bălai şi ochi verzi. Florarul Ion Tănase din mahalaua Cărămidari, iubitor de teatru şi de operetă, era tare mândru de fata lui: când se punea pe cântat trezea la viaţă mahalaua. Documentele amintesc cum, în 1928, la numai 15 ani, i se propune să participe la ediţia din acel an a concursului "Miss România". Maria îmbracă o rochie imprimată cu flori de măr (croită de sora ei mai mare), şi ajunge în faţa comisiei. Totul la superlativ, până când trece la proba costumului de baie. Verdictul este rapid: are picioare prea groase! Măria şi Mărioara noastră se mânie, şi se duce direct la Balul Presei de la Cercul Militar. Acolo cânta o orechestră renumită, cea "a lui Iduardo Bianco". La un moment dat, dansează numai fata florarului, care pluteşte de fapt, orchestra ţine ritmul după paşii ei, acordeoanele aproape că se rup. Să nu uitaţi niciodată această "scenă", deoarece aici este cu adevărat Ea. A doua zi presa bucureşteană vuia, încercând să afle cine este "dansatoarea de la Balul Presei". În cartea "Maria cea fără de moarte" (2003), Gaby Michailescu-omul care a fost impresarul artistei, povesteşte că frumuseţea ei a fost atunci apreciată de un tânăr medic de la Spitalul Central, care o cucereşte şi îi "dăruieşte" un copil. Medicul îi propune Mariei să avorteze, iar ea nu mai putea avea niciodată copii. Pe la 17 ani se angajează casieriţă la Herdan, un restaurant unde se mânca pe săturate cu numai şapte lei. Apoi, într-o zi, Constantin Tănase a dat sfoară-n ţară că Teatrul Cărăbuş caută tineri talentaţi pentru muzica uşoară. Astfel, în 1934, la Grădina Cărăbuş putea fi văzut un afiş pe care apărea numele Mary Atanasiu… Maria reuşise…Ce a urmat este istorie. S-a încetăţenit chiar ideea că nu mai este aproape nimic de spus despre ea. Dar cum istoria cedează în zilele noastre locul aspectelor picante din viaţa unui om, să spunem că vom scoate în evidenţă nu picanterii, ci…aproape cum a fost cu adevărat o femeie de neuitat atât în viaţă, cât şi "în moarte". <iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/gLTvP67zY-s" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> "Şi-nc-o-dată, măi băieţi" A tot cântat, a bătut ţara în lung şi-n lat, a făcut turnee in Bulgaria, Iugoslavia, Turcia, Franţa, Statele Unite, a cântat în faţa politicienilor, ambasadorilor, regilor, preşedinţilor, a alinat suferinţele răniţilor. Şi-a perfecţionat limba franceză- din cauza căreia nu promovase cândva în clasa a IV-a, ajungând să cânte pe înţelesul…marelui Paris. Din octombrie 1940 muzica Mariei Tanase este interzisă de regimul legionar, fiindu-i distruse toate plăcile de gramofon de la radio, precum şi matriţele de la casele de discuri. A urmat o perioadă de câteva luni, în care Maria Tanase nu a mai fost prezentă pe scena muzicală, însă a revenit pe posturile de radio. Regimul comunist nu a îndrăznit să o atingă, însă unele date ale trecutului ei erau deja bine puse la păstrat…Istoricul Mihai Pelin, în lucrarea sa "Un veac de spionaj, contraspionaj şi poliţie politică", afirmă că Maria avea la sfârşitul anilor '30 relaţii foarte apropiate cu Maurice Negre, corespondentul de la Bucureşti al agenţiei Havas şi rezident al serviciilor speciale franceze. În anul 1940, artista face un prim turneu în Turcia, şi are ocazia să cânte în faţa preşedintelui ţării- Iamet Inonu. Istanbulul şi Ankara erau la acea vreme locul de întâlnire al agenţilor secreţi. La întoarcerea în ţară, Maria Tănase devine ţinta serviciului secret al armatei germane Abwehr, care încearcă (printr-un maior) să o recruteze. Conform unor date ale serviciului special de informaţii din România, condus de Eugen Cristescu, artista refuză. Istoricul Cristian Troncotă, autorul mai multor cărţi despre serviciile secrete consideră că Maria Tănase l-a ajutat mult pe Cristescu- numit în anul 1940 şeful serviciului român special de informaţii: "Se pare că celebra cîntăreaţă i-a facilitat lui Cristescu, într-o perioadă destul de dificilă, unele schimburi de informaţii cu o serie de diplomaţi americani". În 1941, Maria este trimisă din nou în Turcia, tot la Ankara şi Istanbul, unde va susţine alături de orchestra condusă de Grigoraş Dinicu mai multe concerte. Este adesea zărită alături de Alfred de Chastelain (care lucrase timp de 15 ani în România ca director al companiei petroliere "Unirea"). În februarie 1941, Chastelain părăseşte ţara noastră din cauza ruperii relaţiilor dintre regimul Antonescu şi Marea Britanie. El va prelua la Istanbul conducerea filialei SOE (structură a spionajului britanic) care includea România. În timpul turneului din Ankara, Chastelain îi va propune Mariei să nu se mai întoarcă în România, oferindu-i chiar şi o slujbă bine plătită la un post la radio. Artista refuză şi revine în ţară, dar acuzaţiile de colaborare cu reţeaua de spionaj britanică îi dădeau târcoale. Apare şi momentul când devine colaboratoarea celei care îi făcuse dosar: Securitatea…Agent "de legătură şi influenţă", nu agent "de culegere de informaţii". Unii zic că lipsa banilor, alţii zic că a fost obligată, ceilalţi mai adaugă că şi alţi artişti făceau acelaşi lucru, ba chiar o turnau şi pe ea. De exemplu, Păstorel Teodoreanu va spune la un interogatoriu al Securităţii cât de…reacţionară era Maria. Să încercăm să rămânem în minte doar cu imaginea ei de artistă desăvârşită, care intra pe scenă chiar şi când avea febră de 40 de grade. <iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/LgESMb_gtaw" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> "Cine iubeşte şi lasă" De la dosare, la iubire! Trecerea este bruscă, dar aşa era şi ea. "Iac-aşa". Cine a ajutat-o când s-a lansat, câţi iubiţi a avut, acestea sunt lucruri ştiute, ori neştiute. Haideţi să zicem doar, referitor la începuturile Mariei în ale cântecului că norocul ei l-a reprezentat iubitul de atunci, Sandu Eliad, care a insistat pe lângă Harry Brauner, etnomuzicolog,pentru o primă audiţie. Conform mărturiilor vremii, Maria Tănase era în particular o persoană încântătoare, o femeie cu simţul umorului şi cu simţul conversaţiei. Călătoriile în SUA şi în Franţa o transformaseră într-o cosmopolită, cu amici din aproape toate zonele lumii. Pretendenţi au fost mulţi, printre ei numărându-se Ben Smith- un american supranumit "Regele aluminiului", tânărul Sergiu Celibidache, deja sus-amintiţii Maurice Negre şi Alfred de Chastelain. Ben Smith este cel care a reuşit să o aibă ca logodnică, dar Maria l-a lăsat baltă când a venit vorba de căsătorie. "Cine iubeşte şi lasă". Dragostea "la prima vedere" a fost însă Brâncuşi. Ea avea vreo 25 de ani, el vreo 62. "Când te ascult cum le zici, Marie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru câte o Pasăre Măiastră!", i-a spus sculptorul. Au format un cuplu senzaţional, dar relaţia nu a durat mult. În volumul "Brâncuşi - Amintiri şi exegeze", semnat de Petre Pandrea, este povestită aventura celor doi. "Brâncuşi a cunoscut-o intim pe Maria Tanase. S-au întâlnit pe linia folclorului muzical, a inteligenţei şi a mondenităţii. S-au văzut prima dată la Paris. Era fatal (…) să se împrietenească fulgerător, să se iubească, să se despartă cu invective din partea neichii Costache (n.r. - cum era alintat sculptorul de apropiaţi)". Brâncuşi nu a regretat nimic, considerând că dragostea pentru Maria "a durat exact cât trebuia"! <iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/0rcL3nkY56g" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> "Când o fi la moartea mea" Fumătoare înrăită, s-a stins de un cancer la plămâni, la 22 iunie 1963. Dictase înainte de moarte unui notar ultimele dorinţe: să fie îngropată cu hainele alese de ea, iar înmormântarea să nu fie prilej de "mascaradă şi panoramă". A mai lăsat scris ca în memoria ei să se sape o făntănă "pe un drum secetos, dornic de apă", pentru ca drumeţii să îşi potolească setea. A lăsat câteva rânduri speciale pentru Clery Sachelarie (care în 1950 devenise soţul ei, dintre toţi bărbaţii care i-au făcut curte ea alegându-l pe acesta, pe care îl şi întreţinea): "Culege-mi visele pe care le-am croit lângă tine şi împarte-le oamenilor...". Se spune că un milion de oameni au "vegheat-o" pe Maria pe ultimul drum, iar în România a fost decretat doliu naţional atunci. <iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/Mo8SMEvMe4U" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> "Dacă nu te cunoşteam" Avea o croitoreasă care îi făcea rochii frumoase. "Purta pe scenă rochii frumoase. Nu pregeta să cheltuiască o bună parte din câştig în mîndria ei de interpretă a celui mai pur cântec popular. În viaţa de toate zilele rămînea însă aceeaşi modest înveşmântată fată a moşului Tănase", notează undeva Harry Brauner. Revenind în prezent, se spune că, printre altele, ea va rămâne şi cea care a cântat cu mare artă o "manea" - "Până când nu te iubeam"…Poate faptul că a avut o "dublă"existenţă, ori faptul că a avut înclinaţii native mai mult spre actorie (de altfel a "cochetat" cu teatrul şi filmul) au dus spre o tendinţa să-i spunem bizară: cei care astăzi dictează "trend-urile" o numesc icon, chiar un fashion icon! În present, simplul fapt că o persoană ca ea îşi punea monograma pe cămăşi şi pe batiste poate părea ceva epocal, rătăcit printre reţelele sociale şi jocurile complicate pe calculator. Povestea ei "bazată pe realitate" nu va fi niciodată o "călătorie" consumată. "Dacă nu te cunoşteam", spune cântecul…Poate că Maria, plecată fiind în altă lume, dă tonul trend-ului antiamnezie. Şi dacă tot îi dăm like pe Facebook, măcar să ştim cine este... <iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/_Vj6g-l28ks" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> <iframe frameborder="0" src="http://www.youtube.com/embed/t7y6uzM9W0o" height="315" width="560"></iframe>
Recomandările noastre
