Medaliată cu bronz la Jocurile Olimpice din 2004, de la Atena, în proba de 1.500 metri, Maria a sfârșit într-un groaznic accident rutier, în ziua de 21 ianuarie 2007. La nouă ani de la acest eveniment îngrozitor, fostul ei antrenor, Ștefan Beregszaszy și-a lansat cartea “Zece ani, două zile și optsrezece zile”, în Editura Tracia.
În comuna bistrițeană Maieru a văzut lumina zilei Maria Cioncan, în 16 iunie 1977. Pe vremea comuniștilor, în comună nu exista casă fără cel puţin șapte copii. Comuna, în care a copilărit Liviu Rebreanu, a fost numită de către regimul comunist „China” României, datorită ratei mari a natalităţii. Locuitorii comunei spun, însă, că această natalitate a fost dictată de „frica lui Dumnezeu”.
Medaliată cu bronz la Jocurile Olimpice din 2004, de la Atena, în proba de 1.500 metri, Maria a sfârșit într-un groaznic accident rutier, în ziua de 21 ianuarie 2007, la Gorni Dabnik, lângă Plevna (Bulgaria). Era la volan, singură! Venea din Cipru, unde efectuase un stagiu de pregătire, în perspectiva Jocurilor Olimpice de la Beijing, din 2008.
La nouă ani de la acest eveniment îngrozitor, fostul ei antrenor, Ștefan Beregszaszy și-a lansat cartea “Zece ani, două zile și optsrezece zile”, în Editura Tracia. Durata acestei colaborări, care, la apogeu, a fost încununată cu laurii olimpici de bronz. Și nu oriunde, ci la Atena, leagănul Jocurilor. “Am plecat din opinci, am muncit enorm, și în afara profesorului meu, puțini au crezut în mine!”, declara Mărie după cursa care a propulasat-o brusc în altă lume! Un destin crunt pentru o atletă care nu a apucat să-și spună ultimul cuvânt în ovalul magic.
Ne puteți urmări și pe Google News
Antrenorul nu a uitat, însă! Ieri, la Maieru, cu sprijinul autorităților locale, dar și în prezența locuitorilor satului, cartea a fost oferită, din mână în mână, întru’ pomenire.
Este o scriitură de suflet, dar și un material didactic de excepție pentru tinerii antrenori. Emeritul Beregszaszy, fost vicepreședinte al Federației Române de Atletism, după ce a antrenat-o și pe celebra săritoare în lungime Marieta Ilcu, a reușit să-și stăpânescă emoțiile și a oferit o nouă lecție de dascăl impecabil.
Ultima copertă, “aparține” Ionelei Târlea, argintul Jocurilor din 2004, în proba de 400 metri garduri: “eu nu o voi uita niciodată pe Maria! Va rămâne vie în sufletul meu, nu s-a dus sus printre îngeri, a plecat pe alte meleaguri, departe în lume și numai distanța este de vină că nu ne mai vedem”.
Recomandările noastre
