Imediat vine 9 mai, Ziua Europei, dar și 10 mai Ziua Monarhiei, fostă Zi națională a României până în 1947. O zi cu o încărcătură istorică deosebită! Cu enormă bucurie am primit zilele trecute - cam târziu ce-i drept – o onorantă invitație din partea unui vechi amic, comandorul (r) dr. Marius Nicoară. Vineri 10 mai voi fi la Buzău pentru că se împlinesc și 94 de ani de la trecerea la cele veșnice a lui Alexandru Marghiloman. Bine, nu este o cifră rotundă, dar merită comemorat mai ales pentru contribuția sa la realizarea României Mari în calitate de Președinte al Consiliului de Miniștri (vechea denumire pentru prim-ministru).
Bucuros nevoie mare am recitit o noapte întreagă cele două volume monumentale „Alexandru Marghiloman – Lordul Valah” (2011) ale profesorului Nicolae Peneș. Evident, în linii mari cunoșteam viața celui care a readus Basarabia acasă, dar amănuntele, unele picante ale vieții sale mi-au redescoperit un om de excepție, un om cum rareori România a avut.
Putred de bogat, își cumpăra hainele de la Paris, iar lenjeria era spălată la Londra, Alexandru Marghiloman rămâne una din victimele jocului politic, deși posteritatea se pare că treptat, treptat îl repune în drepturi. Marghiloman a acceptat să devină prim-ministru într-un moment foarte dificil, în primăvara lui 1918, când, abandonată de principalul aliat din zonă, Rusia bolșevică, România a trebuit să accepte o pace nefavorabilă cu Puterile Centrale. După ce a negociat pacea de la Buftea-București, Marghiloman a trimis trupe române la Chișinău pentru a stabiliza fosta gubernie țaristă devenită atunci Republica Democrată Moldovenească. După ce Sfatul aceasteia a votat Unirea Basarabiei cu România, Marghiloman a primit Actul Unirii și a acționat pentru recunoașterea acesteia. Aceasta ar fi doar în câteva rânduri viața sa politică, pentru că după realizarea României Mari va fi socotit drept un trădător, deși avusese o înțelegere clară cu Regele Ferdinand și Brătianu. Cinicul lider liberal nu putea împărți laurii victoriei cu nimeni, iar sacrificatul Marghiloman avea să devină inamicul public numărul unu. Nu mai punem la socoteală că Brătianu îi furase și nevasta pe Eliza, pentru că lucrurile ar semăna prea mult cu cele petrecute astăzi.
Da, Marghiloman a readus Basarabia acasă, iar pentru asta merită toată recunoștința nostră. „Mă duc, oricând s-o încheia viaţa mea, cu conştiinţa mea în pace. Am greşit poate mai des decât socotesc, dar gândul mi-a fost totdeauna curat şi mi-am iubit ţara (...). Eu am intrat în politică bogat şi ies sărac, dar cu mâinile curate”, au fost ultimele cuvinte scrise de Marghiloman în însemnările sale politice. Însemnări care au apărut cu greu pentru că liberalii la ordinul lui Brătianu confiscau volumele sau le cumpărau direct din tipografie... Adevărul trebuia ascuns sub preș!
Ne puteți urmări și pe Google News
Dincolo de asta, Alexandru Marghiloman a fost un mare european. Doctor în drept la Paris, Marghiloman era un împătimit crescător de cai. La conacul său din Buzău, Vila Albatros, a pus bazele unei crescătorii de cai de rasă, iar numele vilei provine de la numele calului preferat al omului politic. Vila era o minunăție – și mă bucur că autoritățile locale au refăcut-o. Vila Albatros, cu domeniul aferent, avea propria uzină electrică. Marghiloman era singurul deținător de automobile din oraș, avea propriul hipodrom, grajduri cu zeci de boxe pentru caii pursânge, avea jochei, șoferi. Servitorilor le era interzis să rupă renumiții trandafiri albi din imensul parc amenajat în stil englezesc, de care era extrem de mândru. Însăși Regina Maria venea frecvent aici pentru că într-o țară încă orientală, aceste locuri îi aminteau de Londra! Poate ar fi bine ca memoria sa să fie răscumpărată de istorie, iar Marghiloman să nu rămână în memoria colectiovă doar cu celebra cafea marghiloman!
Recomandările noastre
