Studiul lui Gourévitch este metodic, iar eseistul prezintă toate punctele de vedere și argumentele pro și contra. Pentru majoritatea ziariștilor și politicienilor din Franța, spune Gourévitch, teoria cu pricina este o fantezie a „extremei drepte”și se bazează pe teama irațională față de „celălalt”. Potrivit demografului și istoricului francez Hervé Le Bras, este vorba de „o farsă sinistră” care își are originea în naționalismul de la sfârșitul secolului al XIX-lea. La rândul său, Nicolas Bancel susține că toți cei care colportează această idee visează la „vechea purificare a societății de elementele străine”.

Demograful Pascale Breuil încearcă să mineze teoria lui Renaud Camus întrebându-se retoric „cât de departe trebuie să ne întindem rădăcinile pentru a fi considerat ca parte a poporului francez?”. Este „foarte dificil să definești cine este sau nu este de origine franceză”, susține Breuil.

În rândul maselor populare, situația e diferită. Oamenii simpli cred că aparțin poporului francez pentru că împărtășesc aceleași moravuri, obiceiuri și credințe. În ceea ce-l privește, Jean-Paul Gourévitch crede că teoria Marii Înlocuiri este credibilă. Există în acest moment în Franța (ca, de altfel, în întregul Occident n.r.) o evoluție demografică fără precedent

. „Schimbarea populației este incontestabilă. Am luat ultimele cifre oficiale – cele ale Oficiului Francez pentru Imigrație și Integrare. În Franța, există 11% dintre imigranți în sensul deplin al cuvântului, adică oameni născuți într-o țară străină din părinți străini. Dacă adăugăm descendenții direcți, indiferent dacă provin din părinți străini sau dintr-un un cuplu mixt, ajungem la 24%. Aceasta este o proporție mult mai mare decât orice s-a înregistrat în trecut”. Mai mult, Gourévitch spune că nici măcar Renaud Camus nu vorbește de un plan al unor forțe obscure.

„Nu aș vorbi despre conspirație. Renaud Camus recunoaște și el: nu există un păpușar care să tragă sforile sau zece persoane care să se întâlnească într-un colț pentru a destabiliza (țara n.r.). Pe de altă parte, dacă nu există nicio legătură, există convergențe”. În acest sens, Gourévitch spune că ONU folosește în mod oficial termenul „migrație de înlocuire”. De asemenea, ISESCO (echivalentul musulman al UNESCO, o organizație legală și pașnică din care fac parte 54 de țări) are niște propuneri care par să aibă același scop.

„ISESCO pretinde că francezilor trebuie să li se dea o educație bilingvă franco-arabă, nu numai pentru cei care provin din imigranți, ci și pentru cei care sunt descendenții autohtonilor. Ei spun că acest lucru le va permite francezilor să-și înțeleagă mai bine colegii”.
Cât privește susținerea politică de care se bucură imigrația în masă, eseistul francez spune că este vorba de o alianță neașteptată între capitalismul ultra-liberal și forțele de extremă stângă. „Ne-am concentrat cu toții pe primirea (imigranților). Am făcut promisiuni pe care nu le putem ține”; afirmă Gourévitch, care spune că imigranții au probleme majore în a-și găsi un loc de muncă.
Cu toate că eseul lui Gourévitch încearcă să păstreze un caracter obiectiv, acuzațiile la adresa sa continuă să curgă, fiind numit eseistul preferat al extremei drepte. Totul pleacă de la mass media internațională care încearcă să acrediteze ideea că teoria Marii Înlocuiri este cea care declanșează atacuri teroriste de extremă dreapta, precum atentatul comis de Brenton Tarrant la Christchurch, în Noua Zeelandă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Te-ar putea interesa și: