Cei 25.000 de euro nerambursabili sunt cea mai bună variantă pentru micii fermieri care vor să înceapă o afacere. Efortul de a-i obţine e chinuitor.

Drumul fermierilor până la fondurile europene poate fi unul chinuitor. Nu din cauza sărăciei, ci din cauza zecilor de rapoarte şi formulare pe care oamenii de la ţară nu ştiu să le completeze. Florin Istrate, în prezent vicepreşedinte Agrostar (Federaţia Naţională a Sindicatelor din Agricultură), a explicat cum a parcurs el aceşti paşi pentru a-şi înfiinţa o microfermă, o mică livadă cu mere. "Acum sunt fermier înrăit", spune Istrate, de profesie inginer agronom. În urmă cu trei ani, pe când era inspector de asigurări agricole, s-a gândit să se apuce serios de agricultură. De loc din satul dâmboviţean Gura Bărbuleţului, el a depus un proiect prin Măsura 112, adresată fermierilor cu vârste sub 40 de ani care devin pentru prima oară şefi de exploataţie.

8.000 de euro de pe o livadă de 3 ha

În prezent, el are un profit anual de 8.000 de euro de pe urma unei livezi de mere. Fructele sunt vândute fie la piaţă, fie unor fabrici din România şi din Polonia care fac suc de mere. În cadrul Măsurii 112, oamenii primesc o sumă cuprinsă între 10.000 şi 25.000 de euro, fără să fie nevoiţi să pună şi ei o parte din bani.

Prima condiţie pentru a accesa fondurile este ca fermierul să fie la prima sa exploataţie agricolă, în calitate de patron. În 2008, Istrate a luat în arendă trei hectare de meri de la doi bătrâni care nu aveau copii. S-au înţeles repede: 40% din producţie revine proprietarilor terenului.

Când a depus cererea de finanţare, Istrate se înregistrase deja ca persoană fizică autorizată la Registrul Comerţului. Înregistrarea l-a costat 250 de lei. Ea nu este însă obligatorie în acest moment: fermierul este obligat să se autorizeze ca PFA în maximum 30 de zile de la data la care a aflat că proiectul său va primi finanţare.

Birocraţia, "un calvar de luni bune"

Pe lângă alte documente, dosarul trebuie să includă şi un plan de afaceri în care solicitantul îşi ia nişte angajamente economice. Istrate şi-a propus ca obiectiv să producă în anul trei al proiectului (în 2011) 50 de tone de mere. Un fermier poate apela la o firmă de consultanţă care să îi facă planul de afaceri. Pentru el, firma îi poate cere maximum 3% din suma pe care o primeşte de la UE.

Însă preţul se negociază: de obicei, un plan pentru Măsura 112 nu sare de 200 de lei, spune Istrate. "Nu e un cost insurmontabil care să te împiedice să depui dosarul", precizează el. Însă greul începe abia apoi. "A început un calvar de luni bune, de m-am urcat pe pereţi. La toate proiectele apare «Ghidul Solicitantului» şi toată lumea strânge acele documente din ghid. Dar proiectele se verifică după manualul de proceduri, care este ghidul celui care verifică proiectele. Şi apar inadvertenţe", explică el.

De pildă, dacă cineva e membru într-o asociaţie şi trebuie să dovedească acest lucru, omul se gândeşte să aducă o adeverinţă de membru. Însă actul necesar este, de fapt, copia după cererea de înscriere în acea asociaţie, arată Istrate.

Specializarea în agricultură, obligatorie

O altă condiţie este ca tânărul să fi terminat minimum 10 clase cu profil agricol sau 12 clase de liceu/şcoală profesională cu orice specializare, dar să fi urmat un curs de cel puţin 150 de ore în domeniul agricol. După ce proiectul său a fost selectat, Istrate a semnat contractul de finanţare, iar în trei luni a primit prima tranşă de bani în valoare de 6.000 de euro, adică 60% din suma totală.

Pentru a primi şi tranşa a doua, în maximum trei ani trebuie să dovedească faptul că a reinvestit în fermă jumătate din suma primită. "Poţi să cumperi teren, utilaje. Eu am avut ca obiectiv cumpărarea unui teren", arată el. Până acum a cumpărat 1,5 hectare şi urmează să mai achiziţioneze încă pe-atâta.

O altă condiţie este să producă o cantitate de mere egală cu cea din planul de afaceri, adică 50 de tone. Istrate crede că îşi va îndeplini acest obiectiv deoarece în 2009 a obţinut 20 de tone, iar în 2010 - 40 de tone. După depunerea solicitării, în maximum 90 de zile ar trebui să primească tranşa a doua - de 4.000 de euro.

Piedică birocratică: factură pe pământ

Probleme de birocraţie au apărut şi aici. De pildă, pentru a dovedi că a cumpărat un teren, fermierului i se cerea să anexeze la dosar o copie după factură. "Ei s-au gândit că terenul se cumpără de la magazin. Ca şi cum ai cumpăra o pungă de pământ", spune Istrate.

"Dar terenul se cumpără de la orice persoană fizică sau juridică şi dovada se face cu actul de la notar, cum e normal", continuă el. În urmă cu două luni s-a reglementat şi această chestiune, iar acum dovada se poate face cu actul notarial.

În afară de Măsura 112, Istrate a făcut o cerere de finanţare şi prin Măsura 141 (sprijinirea fermelor de semisubzistenţă), prin care a primit câte 1.500 de euro pe an. În doi ani, a primit 3.000 de euro. Sunt costuri care acoperă o bună parte din întreţinerea livezii în timpul anului. În total, cu banii primiţi şi pe care i-a înmulţit, micul fermier şi-a consolidat afacerea, şi-a asigurat un venit lunar de circa 700 de euro, fără să-i ocupe foarte mult timp şi putând să se concentreze şi pe alte activităţi, şi i-a permis să-şi acopere cofinanţarea pentru un tractor cu remorcă, luat prin Măsura 121. Totul cu o investiţie iniţială de 100-200 de euro, însă şi cu multă transpiraţie şi răbdare.

"A fost un calvar de câteva luni iar uneori îmi venea să mă urc pe pereţi. Oamenii adună acte conform Ghidului Solicitantului dar evaluatorii au alt ghid de proceduri. Şi apar inadvertenţe.", FLORIN ISTRATE, vicepreşedinte Agrostar

GRATUIT

Cu sacoşa de dosare la centrul de informare

Florin Istrate e de părere că este foarte dificil pentru săteni să se descurce în hăţişul de acte şi de documente pe care îl implică un proiect: "Singuri, fără ajutor, nu pot. Oamenii sunt foarte neştiutori şi nici nu-i ajută nimeni. Toată lumea le spune: «Ia formularul din raft şi completează»".

În februarie 2010, Agrostar a înfiinţat, tot cu ajutorul fondurilor europene, un centru de formare al întreprinzătorilor din mediul rural. Aici, sătenii primesc gratuit consultanţă, iar funcţionarii îi ajută să-şi realizeze proiecte pe măsurile 112 şi 141. "Oamenii vin şi spun : «Vreau bani. Ajutaţi-mă şi pe mine să iau nişte bani», fără să aibă vreo idee. Omul de la ţară are o sacoşă în care îşi pune toate hârtiile, şi cuponul de pensie - şi le răstoarnă aici. Şi face un munte de hârtii. Trebuie să-l organizezi să depună strict ce îi trebuie. Punem ordine în hârtii şi le explicăm care sunt documentele necesare pentru a-şi face un PFA. O persoană de la noi din centru completează tot dosarul împreună cu ei", arată Istrate.

În acest an, pentru Măsura 112, se vor organiza două sesiuni de depunere a dosarelor cu cererile de finanţare. Prima are loc de la 1 la 29 iulie, iar cea de-a doua între 3 şi 31 octombrie. În cadrul fiecărei sesiuni au fost puse la bătaie câte 50 de milioane de euro.