Și anul acesta o parte dintre școlari – de data aceasta cei de clasa a III-a- nu vor avea manuale noi.
De ce? Pentru că Ministerul Educației nu reușește să organizeze la timp licitațiile, spun, revoltați, editorii, cei care încă mai cumpără caiete de licitație. Ministerul, însă, are o scuză: contestațiile lungesc procedura! Întrebarea care se ridică, însă, e una absolut firească.
„De ce nu organizează din vreme licitațiile acestea? De ce se trage în fiecare an de timp? În general, situația manualelor este una total dezolantă! Avem două mari probleme: una de fond – cum sunt concepute acestea -, și una de formă – legată de modul în care sunt scoase la licitație și ajung să fie tipărite. Cea de fond se referă la caracterul lor desuet și total lipsit de orice coerență și de orice corelare cu realitatea zilelor de astăzi. Cel puțin în manualele de clasele I-IV, care ar trebui - până la urmă - să pregătească și caracterul și formarea psihopedagogică a elevului, majoritatea exemplelor de situații sunt cu practici de secolul XIX în care lumea mergea la muncă la câmp, în care apar stereotipuri legate de profesii, de etnie etc”, spune, revoltat, Horia Oniță, președintele Consiliului Național al Elevilor.
Editorii vor ca profesorii să aleagă
„Păi, de unde calitate, dacă la final câștigă cel care dă cel mai mic preț?”, întreabă, retoric, managerul Claudiu Istrate, de la Uniunea Editorilor din România. „Sunt întârzieri și se pierd bani pentru că legislația este proastă, greoaie și restrictivă! Ministerul Educației ar trebui să permită achiziția descentralizată a manualelor de pe piața liberă, realizată de școli, pe baza unui buget (alocat special pentru asta), a selecției făcută de cadrele didactice și a unei protecții sociale veritabile pentru elevii din familiile cu posibilități financiare reduse, așa cum se face pretutindeni în Europa. S-ar elimina, astfel, firmele care ajung să câștige licitații practicând dumping-ul, pentru că este de neînchipuit să poți produce un pachet format din două manuale și două CD-uri, la un preț de 4,5 - 5 lei pachetul. Nu acoperă costurile de producție, ca să nu mai vorbim de calitate. Ce calitate poți avea la asemenea prețuri?”, spune, revoltat, Claudiu Istrate.
Elevii spun, însă, că dacă s-ar descentraliza achiziția, ar apărea altă belea. „Ar fi șanse foarte mari ca acei profesori să facă contracte abuzive, să facă înțelegeri ascunse și cu scop tendențios cu editurile, pentru a primi și ei un discount dacă le aleg pe cele mai scumpe etc. Și, din nou, nu se va pune accentul pe calitate, ci pe cantitate”, susține Horia Oniță. „Nu e adevărat! Ar exista concurență reală și ar câștiga cel mai bun, așa cum este normal”, vine replica reprezentantului editorilor. Însuși ministrul Educației declara zilele trecute că „manualul e privit ca un bun oarecare, ca o sticlă de apă sau ca o sticlă de șampon”, motiv pentru care Ministerul e nevoit să achiziționeze manuale de nota cinci sau patru numai pentru că sunt mai ieftine cu un leu sau doi.
Recomandările noastre
