Un potențial război al viitorului nu se va mai duce cu sistemele moderne de apărare.
Marile puteri, SUA, Rusia și China, au revoluționat deja industria armamentului, având pregătite pe țeavă temutele arme hipersonice. Arme care pot schimba regulile jocului.
Armele hipersonice sunt o tehnologie militară emergentă care ar putea modifica dramatic modul în care Statele Unite și concurenții săi, cum ar fi China și Rusia, vor purta războiul în viitor. Ele sunt arme de ultimă generație, deoarece statele încearcă să-și valorifice potențialul ofensiv, pe de o parte, și să se apere împotriva lor pe de altă parte.
Călătorind cu viteze cuprinse între 5 și 25 de ori mai mult decât viteza sunetului, rachetele hipersonice pot atinge mai rapid țintele și de la distanțe mai îndepărtate decât sunt pregătite poziționările actuale de apărare. Astfel, se scurtează termenele de luare a deciziilor și pot complica calculele strategice ale taberelor implicate în conflict.
În ciuda acestui potențial revoluționar, literatura actuală despre aceste arme este relativ săracă. În acest manual de inițiere, echipa Forward Defence a Consiliului Atlantic a plasat armele hipersonice în contextul geostrategic și regional al Indo-Pacificului, oferind o bază pentru analiza strategică a modurilor în care armele hipersonice pot influența viitorul războiului, atât în regiune, cât și în afara ei.
O tehnologie militară emergentă
În timp ce capacitatea vehiculelor de a se deplasa cu viteze hipersonice este posibilă de mai bine de jumătate de secol, capacitatea de zbor hipersonic fiabil, susținut și manevrabil, a început să se dezvolte oarecum recent. Motivate de revenirea concurenței marilor puteri și de potențialele avantaje asimetrice oferite de armele care călătoresc cu astfel de viteze, Statele Unite, China și Rusia sunt acum în fruntea dezvoltării armelor hipersonice operaționale. Între timp, alte câteva state din regiunea Indo-Pacificului încearcă să dezvolte astfel de capacități în viitorul intermediar.
De subliniat faptul că această atenție sporită a fost însoțită de dezbateri continue cu privire la semnificația strategică și militară a armelor hipersonice. Astfel, una din întrebări a fost: aceste arme vor revoluționa războiul sau sunt mai mult un pas progresiv în evoluția tehnologiei rachetelor? Acest gen de dezbateri sunt valoroase, dar sunt limitate adesea doar de oportunități și limitări tehnologice.
Context regional Indo-Pacific
Analiștii și factorii de decizie nu pot începe să înțeleagă implicațiile acestor arme fără a le situa în mod corespunzător în contexte geostrategice și regionale mai vaste. Dată fiind locația geografică comună a celor trei puteri hipersonice dominante, precum și majoritatea puterilor mijlocii care doresc să beneficieze de astfel de tehnologii, tot mai volatila regiune a Indo-Pacificului ar putea fi regiunea care să asiste la desfășurarea și utilizarea armelor hipersonice pe termen scurt.
Cu toate acestea, în ciuda amenințării reprezentate de aceste sisteme, mulți actori din regiune nu par să aibă planuri solide pentru a răspunde sau a se apăra. De aceea, analizarea și înțelegerea amenințării reprezintă un prim pas esențial către o apărare regională mai eficientă.
Fundamentul unei analize strategice
În acest Manual al armelor hipesonice din Regiunea Indo-Pacificului, John Watts, Christian Trotti și Mark Massa evaluează și sintetizează caracteristicile tehnologice, dinamica regională și imperativele geostrategice și militare ale armelor hipersonice, oferind o analiză fundamentală a dezvoltării și traiectoririei aplicării lor în Indo-Pacific. Raportul acoperă câteva elemente-cheie ale dezbaterilor actuale.
1. Manualul începe prin definirea caracteristicilor și aplicațiilor tehnologice ale celor trei forme principale de arme hipersonice: „boost-glide”, „airbreathing” și „gun-launched”.
2. Manualul prezintă apoi dezbaterea actuală asupra scopului militar final al armelor hipersonice. Mulți analiști susțin că viteza și manevrabilitatea combinate ale acestor arme comprimă procesele de luare a deciziilor și cresc semnificativ șansele de supraviețuire în fața siistemelor moderne de apărare și a sistemelor anti rachetă, reprezentând astfel un „schimbător de jocuri”.
Există însă și sceptici, care susțin că armele hipersonice nu fac decât să producă aceleași efecte militareobținute de capabilitățile existente, inclusiv de rachetele balistice și de croazieră.
3. Manualul face și o „verificare a pulsului” a actualei stări de dezvoltare a armelor hipersonice și a planificării strategice a celor trei mari puteri, precum și a aliaților și partenerilor Statelor Unite din regiunea Indo-Pacificului.
Statele Unite, China și Rusia și-au ajustat toate programele de arme hipersonice pentru a atinge obiective strategice diferite, în timp ce prioritățile și percepțiile în rândul unor state ca Australia, India, Japonia, Singapore, Coreea de Sud și Taiwan sunt amestecate.
4. În cele din urmă, acest manual analizează implicațiile de securitate ale acestor sisteme pentru regiuneae Indo-Pacificului. Cel mai probabil, armele hipersonice chineze și ruse vor genera o manevrabilitate mai mare pentru activitățile „zonei gri”, hibride, în timp ce forțele americane, aliate și partenere sunt în pericol. Această breșă de vulnerabilitate s-ar putea extinde în următorul deceniu.