Casa Terorii. Iată, se împlinește un an de la apariția cărții TÂRGU MUREȘ 1990: ZORI ÎNSÂNGERATE, scrisă împreună cu prof. dr. Florian Bichir. Pentru cei care n-au citit-o, lucrarea arată – pe baza materialelor din Arhiva CNSAS – care au fost interesele din spatele scenei, cine a regizat violențele interetnice de acum 32 de ani. Informațiile culese, verificate și sintetizate de Biroul de Contraspionaj Mureș, așa cum apar ele în documente inedite, arată că incidentele au fost planificate și regizate de Securitatea comunistă ungară, ÁVO.

În toate țările pe care le-a ”eliberat” în 1944 – 1945, Uniunea Sovietică a transplantat silnic propriul sistem politic, în care instituțiile represive construite pe model NKVD / KGB aveau un rol central. Astfel, fiecare stat din ”Lagărul Socialist” a avut câte un mini-KGB, care a declanșat represiunea politică în numele ”revoluției” aduse cu tancul, de la Moscova.

Dintre aceste instituții represive, Securitatea comunistă ungară, ÁVO, s-a remarcat de la bun început prin bestialitatea sa. La începutul anilor 1950 se comenta, în mediul diplomatic, că mai bine de 10% din populația Ungariei se afla în aresturi, pușcării sau lagăre – ceea ce depășea chiar și cele mai îngrozitoare realizări sovietice, din epoca Marii Terori.

Astăzi, sinistra ”Casă a Terorii”, muzeul dedicat ÁVO, este o atracție turistică majoră a Budapestei, fiind vizitată anual de zeci de mii de turiști.

Securitatea comunistă ungară, ÁVO, a fost constituită în baza Decretului 4353 adoptat la 28 decembrie 1949, din inițiativa ministrului de Interne János József Czermanik zis ”Kádár”. Deosebita ferocitate represivă a acestei instituții s-a datorat, în principal, faptului că a fost încadrată cu numeroși activiști comuniști, veterani ai ”Republicii Sovietice Ungare” din anii 1918 - 1919. Care s-au răzbunat pe maghiari, pentru eșecul tentativei lor de a crea în Ungaria un stat bolșevic.

Violența extremă promovată de ÁVO a contribuit mult la izbucnirea Revoluției ungare din 1956. ÁVO devenise chiar mai urâtă de populație decât Partidul Comunist Ungar. În toiul răscoalei, în încercarea de a mai potoli lucrurile, prim-ministrul Imre Nagy a anunțat, la 28 octombrie, la radio, desființarea ÁVO. Promisiune deșartă: regimurile comuniste nu pot supraviețui fără Poliție Politică.

Drept urmare, nici Imre Nagy și nici succesorii săi nu au adoptat vreo hotărâre care să abroge Decretului 4353/1949. ÁVO a continuat să funcționeze, ba mai mult, toate regulamentele de organizare succesive, începând cu HG 35/1956, invocă drept temei legal același Decret 4353/1949. Regulamentele succesive aprobate de miniștri de Interne János Pap (1963) și András Benkei (1967, 1971, 1977 și 1979) invocă același Decret 4353/1949, care a fost abrogat abia prin LEGEA X/1990. Vreme de 41 de ani, sediul a fost același, Andrássy út 60, iar celulele de tortură de la subsol au funcționat neîntrerupt.

Între anii 1957 – 1963, ÁVO a participat din plin la reprimarea participanților la Revoluția din 1956: 26.000 de arestări, 22.000 de condamnări la închisoare, 13.000 internări în lagăre. Numărul execuțiilor nu se cunoaște: între 229 și 350. Sub presiunea terorii exercitate de ÁVO, în jur de 200.000 de unguri au emigrat.

O tainică invazie armată

Această instituție teroristă a acționat și în România, în 1989 – 1990. Implicarea informativă a ÁVO în România este atestată de documentele din Arhiva CNSAS, pe care le-am publicat, dar a și fost recunoscută oficial de fostul prim-ministru al Ungariei din acea perioadă, Miklós Németh. Într-un interviu publicat la 30 ianuarie 2015, dânsul a recunoscut că „a trimis agenți cu duzinile în România, după ce a venit la putere în noiembrie 1988. (...) Aceștia se ocupau și de culegerea de informații, lucrând în echipe mici.” [1]

Documentele publicate de noi în cartea „ZORI ÎNSÂNGERATE” probează însă că agentura ÁVO, trimisă în România de guvernul cripto-comunist de la Budapesta, nu s-a limitat la culegerea de informații. Spionii comuniști unguri au inițiat și operațiuni de infiltrare a instituțiilor Statului Român, sesizate de Contraspionaj: „La oficiul P.T.T.R. nr. 3 din Tg.-Mureș, șeful stației de frecvență este ing. KOCSIS MARIKA, care în data de 20.03.1990 a fost surprinsă ascultând convorbiri telefonice la masa de verificare pe unde trec circuitele speciale ale M.Ap.N., M.I. și a Secției de informații a Județului Mureș.

[1] Árpád Szőczi  in https://euronair.wordpress.com/2015/01/30/protecting-laszlo-tokes-hungarian-military-secret-service-agents/

Tot în cadrul stației de frecvență există trei circuite internaționale, respectiv cu: Debrețin, Frankfurt și unul automat pe care se pot realiza convorbiri externe, necontrolabile de către București. Din datele obținute rezultă că asemenea convorbiri internaționale se realizează în turele de serviciu ale numiților SIPOS MIHALY și ISZLAI IOZSEF, sub coordonarea strictă a numiților: KOCSIS MARIKA și ing. KASZONI TEODOR.” [2]

Mai în clar: în primăvara lui 1990, spionii Securității comuniste ungare, ÁVO, aveau acces la comunicațiile prin cablul secretizat ale Prefecturii, Armatei, Miliției și structurii de contraspionaj de la Târgu Mureș, pe care le retranslau discret, prin derivație via Debrețin, către Casa Terorii de la Budapesta. Iar o mare parte dintre comunicările oficiale se efectuau prin telefon, telex și telefax. De altfel, și aceste fapte au fost recunoscute public de fostul prim-ministru al Ungariei din acea perioadă, Miklós Németh, la 30 ianuarie 2015: „Prim-ministrul ungar a recunoscut că (…) Serviciul Secret Ungar ÁVO a constituit pe teritoriul României o rețea de comunicații care-i permitea să asculte conversațiile de stat ale românilor”.

Mai mult: Securitatea Comunistă Ungară, ÁVO, a infiltrat pe teritoriul României echipe alcătuite din cadre militare înarmate. Din nou, fapta a fost recunoscută oficial: „Fostul prim-ministru Miklós Németh mi-a spus că a văzut interviul lui László Tőkés la emisiunea TV ungare Panoráma din 24 iulie 1989, și a știut că Tőkés era în mare pericol din această cauză. Așa că a ordonat agenților Serviciului Secret Militar ungar – condus de ministrul Apărării, Ferenc Kárpáti - să-l urmărească pe Tőkés, în calitate de «îngeri păzitori» (...) Și mai erau și alte asemenea echipe, în alte părți ale României.”

Este cert faptul că echipe de tineri unguri înarmați au încercat să participe la confruntarea din noaptea de 19 spre 20 martie 1990, dar au fost blocate de Armata Română. Relatează comandantul dispozitivului militar din piață, gl. Mircea Chelaru: „În jurul orei 23:00 (…) a apărut un grup format din atleți tineri, cu lăzi cu cocktail Molotov... Am reușit să aducem o forță militară formată din opt militari care i-a scos din cadru. Nu aveam mijloacele să fac vreo reținere. Nu aveam bază legală. Am găsit și oameni cu armament asupra lor. Mai concret, cu pistoale.” [3]

[1] Idem, Fila 49r Nota FN din 06.04.90.[1] Gl. (ret.) Mircea Chelaru – interviu, 2021, apud Alice Barbu – Mircea Chelaru, generalul care a împiedicat un măcel „În piept mi s-a oprit lama, iar în cap bâta” in  Evenimentul Istoric nr. 40, 25 iunie – 30 iulie 2021, pp. 50-51.

Nu a existat însă niciun element care să ne permită să afirmăm că acest grup de tineri cu pistoale asupra lor era una dintre echipele de cadre ÁVO înarmate, trimise de prim-ministrul Németh, prin Transilvania. Nu a existat până de curând!

Soldații japonezi ai ÁVO

Și iată că, în iunie 2021, ne-am trezit cu un mesaj din partea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD): fusesem reclamați pentru „încălcarea demnității personale / discriminarea minorității maghiare și rome”. Adică, dacă dezvăluim operațiunile antiromânești ale Securității comuniste ungare, ÁVO, se chema că „încălcăm demnitatea personală a tuturor maghiarilor”!

[1] Árpád Szőczi  in https://euronair.wordpress.com/2015/01/30/protecting-laszlo-tokes-hungarian-military-secret-service-agents/

[2] Idem, Fila 49r Nota FN din 06.04.90.

[3] Gl. (ret.) Mircea Chelaru – interviu, 2021, apud Alice Barbu – Mircea Chelaru, generalul care a împiedicat un măcel „În piept mi s-a oprit lama, iar în cap bâta” in  Evenimentul Istoric nr. 40, 25 iunie – 30 iulie 2021, pp. 50-51.

Mentalitatea mi s-a părut foarte cunoscută: ofițerii ÁVO, de-a lungul celor 41 de ani de existență a instituției, au pretins permanent că acționează în numele ”poporului maghiar”, arestând, torturând și executând pe cei „străini de poporul muncitor”. Sau, în cazul de față, șicanând pe cei care nu-s de acord că ei, securiștii de la ÁVO, sunt singurii reprezentanți legitimi ai poporului maghiar de pretutindeni.

M-am uitat cine semnează denunțul: avocat dr. Kincses Előd. Ca soldatul japonez, luptă pentru o cauză demult defunctă. Oare de ce? L-am căutat prin documentele aflate la CNSAS. Și am aflat lucruri surprinzătoare!

În martie 1990, dl. Kincses Előd era cadru militar al Armatei Române, subofițer. Dânsul a plecat de la unitatea militară unde efectua serviciul, și-a dezbrăcat uniforma militară, s-a echipat în civil și, așa spontan zău, s-a deplasat la Târgu Mureș, unde a luat parte la evenimente. Faptele sale sunt descrise în Dosarul CNSAS 019150, la fila 32 recto: „Din date verificate rezultă că în data de 20.03.a.c. la stația de amplificare din centrul municipiului Tg.-Mureș unde era adunată o masă compactă de etnici maghiari, KINCSES ELOD, avocat, membru al C.P.U.N.-Mureş, a afirmat: ,,Fiți vigilenți, dacă armata nu-i cu voi, dezarmați-i“.

Nu sunt jurist, de aceea aș fi vrut să-l întreb pe maestrul Kincses cum califică dânsul, ca specialist, fapta unui subofițer al Armatei Române care dezertează, iar apoi instigă public la agresarea camarazilor săi, militari români aflați în misiune și la însușirea, fără drept, de muniție și armament? Oare fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trădare, mai ales că instigarea a fost urmată de agresarea șefului dispozitivului militar, lt. col. Chelaru, de rănirea a zeci de militari și de incendierea tehnicii de luptă? Doar dânsul, ca jurist cu experiență, ar putea să ne lămurească: care era pedeapsa pentru această faptă, conform Codului Penal la acea dată în vigoare? Cu agravante, minim 15 ani de pușcărie, pare-mi-se?

Din păcate dânsul e sincer revoltat de ”calomniile” pe care le-am scris despre acțiunile ÁVO în România anului 1990, ceea ce l-a făcut să adopte, în relația cu mine și dl. profesor Bichir, un limbaj deosebit de... securist, cu iz de anii 50: „contravenienți”, „manipulatorii”, „adepți ai coșmarurilor istorice”, „scamatori teoretici” (bine că nu scamatori ... practici!) etc. Nu m-a impresionat, ci m-a bucurat: și-a pierdut cumpătul, poate-poate îl ia gura pe dinainte, aflăm ceva nou!

Îngeri păzitori cu pistolul în buzunar

Și n-am greșit. În încercarea de a demonstra că suntem ”mincinoși”, dl. Kincses ajunge să susțină că „ÁVO a fost desființat după Revoluția maghiară din octombrie 1956. Rolul acestuia a fost preluat în Ungaria de Serviciul 3/3”. Deci, fostul prim-ministru ungar Németh, care a coordonat Securitatea ungară, habar n-are ce zice când susține că, în 1990, ”Serviciul Secret Ungar, ÁVO, a constituit pe teritoriul României o rețea de comunicații...”.

Și a venit momentul să ne întrebăm: ce este acest misterios ”Serviciu 3/3”, despre care dl. Kincses cunoaște atât de multe, dar care nu apare în nicio enciclopedie, și despre care nu se vorbește nici măcar la Muzeul ”Casa Terorii”?

În 1963, la inițiativa ministrului de Interne, Pap János, a fost adoptat un nou Regulament de Organizare și Funcționare (ROF) al ÁVO. A fost adoptat prin ordin de ministru, temeiul legal explicit fiind același Decret 4353/1949. ÁVO urma să funcționeze în cadrul Ministerului de Interne, iar în documentele cu grad inferior de clasificare urma să fie desemnat sub indicativul ”BM III” – că ÁVO nu mai dădea bine. Scopul său rămânea însă cel definit încă din 1949, anume „lupta împotriva reacțiunii și a sabotajului” (”Belső reakció és Szabotázselhárító Csoportfőnökség”).

În anul 1971, noul ministru de Interne, Benkei András, modifică din nou, prin Ordin de ministru, ROF-ul ÁVO, care are în anexă un Nomenclator de indicative. De la 01.01.1972, în documentele Ministerului de Interne al Ungariei comuniste apare indicativul ”Serviciul IIIIII” (”lupta împotriva reacțiunii”, structură informativ-operativă echivalentă Direcției a I-a din cadrul Securității comuniste române, care avea și ea un indicativ: U.M. 0610). Mai important – și mai tainic! – de la aceeași dată în nomenclatorul de indicative al ÁVO”BM III” apare Subdiviziunea independentă ”IIIIII-A” ( ”Önálló Alosztály IIIIII-A”). Aceasta avea drept misiune paza și protecția demnitarilor („A párt és a kormány vezetőinek operatív védelme”). Dar nu era structură pur informativă, ci unitate combatantă, dotată cu armament, instruită și antrenată pentru acțiuni armate.

Iar fostul prim-ministru Miklós Németh a recunoscut, în același interviu, că militarii înarmați pe care i-a trimis în România aveau drept misiune tocmai paza și protecția, implicit aparțineau acestei structuri, ”Önálló Alosztály IIIIII-A”: „Fostul prim-ministru Miklós Németh mi-a spus că a văzut interviul lui László Tőkés la emisiunea TV ungare Panoráma din 24 iulie 1989, și a știut că Tőkés era în mare pericol din această cauză. Așa că a ordonat agenților Serviciului Secret Militar ungar ... să-l urmărească pe Tőkés, în calitate de «îngeri păzitori». Aceștia se ocupau și de culegerea de informații, lucrând în echipe mici. Și mai erau și alte asemenea echipe, în alte părți ale României.” Deci cadrele U.M. ”IIIIII-A”, ”mâna lungă a ÁVO”, erau cei care se plimbau cu pistolul în buzunar prin Transilvania, în martie 1990. Ofițerii cu ”paza”. Temnicerii de la ”Casa Terorii”. Chiar ei, ”îngerii păzitori”!

Rămâne o întrebare fundamentală: Nomenclatorul de indicative al ÁVO”BM III” ediția 1971 avea caracter strict secret și, de altfel, nu a fost publicat decât parțial până în ziua de astăzi. Atunci, de unde știe dl. Kincses de ”Serviciul 3/3”? Păi știe din auzite, și de aceea scrie astfel, iar nu în forma corectă, ”Serviciul IIIIII”. Și știe din auzite de la cineva cu acces la Nomenclatorul de Indicative al ÁVO, adică de la un cadru al sinistrei Securități comuniste ungare.

Rezultă că, atunci când declara, de la microfon, ,,fiți vigilenți, dacă armata nu-i cu voi, dezarmați-i!“, dl. Kincses era în legătura cadrelor de spionaj ale ”Önálló Alosztály IIIIII-A”, trimise cu pistolul în buzunar și cu treburi murdare prin Transilvania de prim-ministrul ungar, dl. Miklós Németh. Și cu asta s-a lămurit și cărei U.M. ungare îi aparțineau cei despre care vorbește comandantul dispozitivului militar românesc din acea noapte, gl. Chelaru: „Am găsit și oameni cu armament asupra lor. Mai concret, cu pistoale.”

Aceasta este ultima cheie a incidentelor interetnice de acum 32 de ani, de la Târgu Mureș: a existat o intervenție armată secretă și aceasta a fost realizată de o structură din cadrul ÁVO, ”Önálló Alosztály IIIIII-A”. Chipurile cu rol de ”înger păzitor”! Și n-am fi aflat niciodată despre aceasta dacă, mai deunăzi, ÁVO”BM III” nu s-ar fi trezit suduind, din somnul său presupus veșnic și, buimac, nu și-ar fi tras un pumn ... în propriul nas. Cu mâna sa lungă!