„Dacă aș fi știut, mi-aș fi strecurat câteva conserve în bagaj!” Oliver Garcia s-a născut lângă Londra, dar locuiește de câțiva ani în La Valletta, capitala Maltei. La mijlocul lunii decembrie, tânărul informatician a revenit în Marea Britanie pentru vacanță. „Hotelul, taxiul, berile: totul este mai scump în Regat, a fost un șoc. Și în Malta se plânge toată lumea de inflație, dar acum îmi dau seama că maltezii sunt destul de norocoși”.

Cifrele publicate de Eurostat îi confirmă spusele: din februarie, rata inflației înregistrată în Malta este una dintre cele mai scăzute din zona euro, la fel ca cea a Franței, scrie lemonde.fr.

În noiembrie, aceasta a fost de 7,2%, față de 7,1% în Franța și 11,1% în întreaga Uniune Europeană, departe de recordurile înregistrate în cele trei țări baltice (peste 21%). „Trebuie spus că, la fel ca Parisul, La Valletta a implementat o formă de scut tarifar foarte protector pentru gospodării și întreprinderi”, rezumă Marcos Carias, economist specializat în sudul zonei euro la Institutul Coface.

Mai exact, guvernul a solicitat Enemalta, furnizorul deenergie deținut de stat în proporție de 67%, să înghețe prețurile la nivelul din .... 2014. „În schimb, compensează pierderile cauzate de acest preț plafonat pentru companie ca urmare a creșterii costului importurilor de energie”, detaliază economiștii Simone Tagliapietra, Georg Zachmann și Giovanni Sgaravatti într-o notă pe această temă pentru think tank-ul Bruegel de la Bruxelles.

 Marjă fiscală de manevră

 De fapt, insula cumpără din străinătate aproape toată energia pe care o consumă, în principal petrol și gaze, în timp ce o parte din electricitate este furnizată de Italia, prin intermediul cablului submarin care leagă Malta de Sicilia. „Deoarece teritoriul său este mic și dens populat – 316 kilometri pătrați în total, ceea ce o face cea mai mică țară europeană, cu 520.000 de locuitori – Malta are relativ puțină dezvoltare a energiei regenerabile, din cauza lipsei de spațiu”, adaugă Marcos Carías.

Totuși, această înghețare a prețurilor este costisitoare: 2,5% din produsul intern brut (PIB) în 2022 și 3,5% în 2023, potrivit Fondului Monetar Internațional (FMI). Ca urmare, deficitul este de așteptat să se situeze la 6% din PIB pentru 2022 în ansamblu, cel mai mare din zona euro după Lituania (7,1%). Cu toate acestea, Malta are o marjă de manevră considerabilă: la 56,3% din PIB în 2021, datoria sa publică rămâne cu mult sub media din zona euro, la 97,1% din PIB.

În 2011, în urma crizei din 2008, a crescut totuși la 70% din PIB. „Dar țara a reușit să-și redreseze dramatic finanțele publice în anii următori, în special datorită programului de cetățenie prin investiții”, comentează Marco Carias.

În 2014, prim-ministrul laburist de atunci, Joseph Muscat, a introdus într-adevăr această schemă care permite persoanelor străine să cumpere un pașaport maltez – și, prin urmare, un bilet de intrare în UE – pentru 650.000 de euro. Cu condiția cumpărării unei proprietăți de cel puțin 350.000 de euro pe teritoriul său și a investirii sumei de 150.000 de euro în Malta. Aceste „pașapoarte de aur” sulfuroase au umplut trezoreria publică, de pe urma măsurii beneficiind în mare măsură rușii bogați. Bruxelles-ul a făcut apel luni de zile la autoritățile malteze să pună capăt acestei măsuri.

 Avertisment FMI

 Dar asta nu este tot. Dacă Malta își poate permite să subvenționeze prețurile energiei într-o asemenea măsură, este și pentru că perspectivele sale de creștere sunt cele mai mari din Europa, după Irlanda.

Potrivit Comisiei Europene, creșterea ar trebui să se situeze la 5,7% în 2022 și la 2,8% în 2023, după puternica revenire post-pandemie (10,3%) înregistrată în 2021. Motivul: neavând industrie grea care să consume foarte multe hidrocarburi, insula și-a orientat modelul economic spre servicii - astăzi reprezintă 77% din PIB și 80% din locurile de muncă -, ceea ce o pune relativ la adăpost de criza energetică.

Pentru a înțelege această evoluție, trebuie să ne întoarcem în timp. Malta, colonie britanică până în 1964, traumatizată de închiderea ultimei baze navale britanice de pe pământul său în 1979, s-a străduit de atunci să-și diversifice economia, în special în turism (20% din PIB), finanțe (sectorul gestionează active echivalente cu 500% din PIB), jocuri online și criptomonede.

Pentru a atrage aceste companii, țara le-a întins covorul roșu fiscal. În teorie, nivelul impozitului pe profit este de 35%, dar din cauza numeroaselor nișe și a altor excepții, este mai degrabă de 5%. La acestea se adaugă un regim de proprietate intelectuală deosebit de atractiv, o reglementare laxă a jocurilor de noroc online și o legislație la fel de laxă privind criptomonedele. „Malta este un bastion al optimizării fiscale în Europa, iar Comisia tolerează mult prea multe excepții”, ne declară enervat un europarlamentar.

La rândul său, FMI avertizează La Valletta în cea mai recentă analiză: „Înghețarea prețurilor la energie electrică și la combustibili a ajutat la temperarea inflației, dar are un cost bugetar semnificativ și descurajează măsurile de eficiență energetică, precum și investițiile în energiile verzi”. Instituția de la Washington i-a cerut Maltei să-și reformeze fiscalitatea pentru a respecta ținta de impozit minim de 15% pentru multinaționale, pe care UE tocmai l-a adoptat în decembrie. (Rador)