Mănăstirea Colilia este amplasată în apropiere de Cheile Dobrogei, în mijlocul pustietății, la răscruce de vânturi. Condițiile de trai pentru cele 14 maici de aici sunt mai mult decât vitrege însă, datorită maicii starețe Rafaela, așezarea monahală a ajuns să fi e văzută ca un „Ierusalim al Dobrogei”, bucurându-se de un respect deosebit din partea credincioșilor din țară și străinătate
La mănăstirea Colilia, iarna e frig de crapă pietrele, iar vara, arșița pârjolește întreaga vegetație. În urmă cu 11 ani, în mijlocul pustietății, săreau în ochi ruinele unei foste biserici evanghelice, care aparținuse etnicilor germani care locuiseră aici înainte ce război. Ciobanii din satele alăturate își adăposteau, aici ,oile. Este imaginea dezolantă găsită de maica Rafaela, în 2006, când a primit sarcina să se ocupe de ridicarea mănăstirii Colilia. A venit de la Celik Dere, din Tulcea, unde avusese grijă de vacile mănăstirii. „Înalt prea sfințitul Teodosie a spus că ar vrea să aducă aici o maică obișnuită cu greutățile. Dar mie nu mi s-a părut grea munca asta, pentru că munca cu animalele e poate mai ușoară decât cu omul. Nu știam unde vin, eu credeam că voi fi stareță la iarbă verde. Dar am văzut că sunt înconjurată de ciobani, cu 600 de oi”, povestește, zâmbind calm, maica Rafaela.
Meci de fotbal urmărit, în premieră, de călugărițe
Ne puteți urmări și pe Google News
Maica Rafaela recunoaște că așezarea monahală nu s-ar fi clădit fără ajutorul lui Gigi Becali. Râde larg, aducânduși aminte cum a ajuns ea pe stadion, urmărind în premieră un meci de fotbal. „Eu la dânsul m-am dus, practic, numai pentru acoperișul bisericii. Era fără uși, fără geamuri, fără acoperiș. Am plecat cu o măicuță și, în prima zi, chiar ne-am dus pe stadion. Juca Steaua cu Petrolul Ploiești. Am luat bilete și neam dus la peluză. Și a trecut domnul Becali pe lângă noi, s-a mirat, așa, când a văzut două maici pe stadion. Toată lumea îl căuta în perioada aia, dar pe stadion nu mai apăruseră maici. Până la urmă, l-am găsit la palat. Și, imediat ce am vorbit cu dumnealui, ne-a ajutat pe loc”. Latifundiarul a venit apoi la Colilia, „era pe vânt și pe vijelie și nu i-a venit să creadă cât de greu este. Și dânsul a investit și mai mult. Cu de 10 ori mai mult decât două miliarde. Totul s-a construit în trei ani, nu am cuvinte să îi mulțumesc. Ne rugăm pentru întreaga lui familie, pentru ce a făcut pentru noi, de fapt pentru întreaga omenire, că noi suntem trecători”.
Mănăstirea cu maici studente la Teologie și Farmacie
Nu a fost ușor, maica a dormit sub cerul liber. Bălegarul, în fosta biserică, era până la nivelul geamurilor. „Am intrat cu vola să facem curățenie. Fiind locul părăsit, aici erau mii de porumbei și ciori. Și eu îmi făcusem aici, in stânga, un lăcaș. Îmi adusese cineva o plapumă, din milă, și, când am văzut că se găinățau în capul meu, am dormit afară lângă zidurile bisericii, timp de două luni și jumătate”. Biserica cea mare este acum nouă, curată, luminoasă, frumos pictată. E folosită pentru slujbele de vară, atunci când vine multă lume, chiar și din străinătate. Vin și rudele foștilor etnici germani, bucuroase că biserica a reînviat. Iarna, când drumurile sunt blocate de nămeți, măicuțele se închină în biserica mică. Călugărițele au chilii, paracliser, cele două biserici, o livadă tânără, animale, chiar și mai multe căsuțe în care maica stareță vrea să înființeze un așezământ social pentru copii orfani, pentru a contribui la educația lor. Dar asta, când or avea curent electric. Nu au bani, ar costa, cu totul, vreo 700.000 de lei. Câteva dintre măicuțe sunt studente la Teologie și Farmacie și eleve la seminar. Mănăstirea are nevoie și de un gard. „Se vor face cu răbdare și rugăciuni, avem speranțe, simțim că suntem ajutați de Maica Domnului, aici, la Ierusalimul Dobrogei”, spune, închinându-se, maica stareță.
Recomandările noastre
