Relațiile dintre statele NATO și Rusia sunt nu doar complexe, ci și mlăștinoase. De aceea, e nevoie de eforturi masile ale ambelor tabere pentru a dezvolta o relație mai bună, arată o analiză semnată de trei experți pentru NationalInterest.
În ultimele decenii, situația de securitate din Europa s-a deteriorat gradual, în mod vizibil. Din 2014, NATO și forțele terestre, navale și aeriene rusești operează aproape umăr la umăr, dând naștere, uneori, unor acțiuni periculoase. Regimul de control al armelor și de consolidare a încrederii, instituit la sfârșitul anilor 80, s-a deteriorat grav, iar firavele linii de comunicații de până atunci NATO-Rusia s-au tăiat aproape iremediabil.
Aceste evoluții s-au combinat pentru a submina încrederea și a amplifica posibilitatea izbucnirii unui incident care ar putea duce la un conflict armat, pe care nici Alianța, nici Rusia nu și-l doresc. Americanii, rușii și europenii ar trebui să fie alarmați de acest lucru.
Cei trei semnatari ai articolului arată că alături de alți 30 de experți în securitate, inclusiv diplomați și responsabili militari din Statele Unite, Rusia și alte țări europene, au avut discuții cu privire la modul în care NATO și Rusia ar putea reduce riscul unui conflict. Mai ales pe fondul îngrijorării că perspectivele unei astfel de ciocniri au crescut alarmant.
Ne puteți urmări și pe Google News
Una dintre concluzii a fost că situația actuală impune mai mult dialog și restabilirea contactelor politice și militare. În primul rând, întâlniri frecvente între șeful Statului Major rus, șefului Statului Major al SUA, comandantul suprem al NATO Europa. De asemenea, NATO și Rusia ar trebui să ia în considerare transparența suplimentară în ceea ce privește exercițiile militare, inclusiv reducerea pragurilor pentru pre-notificare și observare.
NATO și Rusia trebuie să exploreze căi pentru a oferi o mai mare transparență în ceea ce privește noile arme, în special sistemele de rachete cu rază medie. Acestea ar putea include sisteme maritime și aeriene, precum și rachete terestre care nu sunt acoperite de Noul Tratat START.
NATO și Rusia au dezbătut mult timp impactul apărării antirachetă. Dar trebuie să ia în considerare efectuarea unor schimburi anuale de informații cu privire la apărarea antirachetă din Europa, precum și planuri de dezvoltare în următorii zece ani, în spiritul „fără surprize”.
Acesta nu e un plan pentru o „resetare” sau o revenire la „business as usual”. Dar este nevoie ca factorii de decizie politică și liderii militari să încerce să exploreze tipuri de măsuri reciproce pe care experții le sugerează. Nimeni nu are interesul să se poticnească accidental, sau nu, într-un război.
Recomandările noastre
