Magna Graecia, raiul tiraniilor antice. De ce au predominat tiraniile în Italia de Sud?

Magna Graecia, raiul tiraniilor antice. De ce au predominat tiraniile în Italia de Sud?

În lumea greacă, în special în cea doriană, guvernările democratice au alternat cu cele oligarhice şi tiranice. Tirania era o formă de uzurpare a puterii legitime, reţinută ca atare în mentalitatea vechilor greci, dar care nu a fost o condiţie necesară în evoluţia politică a cetăţilor greceşti.

Dorienii erau mult mai războinici decât ionienii, de aceea, predispoziția spre tiranie era mult mai mare decât în cazul ionienilor.

Prin Magna Graecia sau Magna Grecia înțelegem Sicilia și Sudul Italiei, cu zona Neapole de azi, la sud de Roma. Grecii au colonizat această zonă, în care a fost predominantă implicarea dorienilor, mai ales a Corintului.

Zona era deosebit de fertilă pentru agricultură, era favorabilă comerțului, care nu era însă scopul colonizării. De exemplu, portul de azi Brindisi, latinul Brundisium a avut poziția cea mai bună, dar grecii nu l-au ales ca port antic.

Tiranii din Magna Graecia

În Magna Graecia, tiranii şi-au câştigat popularitatea datorită luptei duse de către mulţi dintre ei, împotriva încercărilor de ocupare a regiunii de către Cartagina.

Gelon, Hieron I, Dionysios, Dion, Dionysios cel Tânăr, Agathokles, toţi tirani ai Siracuzei, au dus principalele lupte împotriva Cartaginei, obligată de perşi, prin intermediul metropolei sale, Tyr, să atace cetăţile greceşti din Magna Graecia.

Dionysios cel Tânăr, aflat în conflict cu Hiketas a renunţat la tirania sa, Corint intervenind şi restabilind democraţia prin Timoleon. Acesta se va retrage după 343 a.Chr., lăsând o guvernare democratică, magistratul suprem fiind preotul lui Zeus Olimpianul, ales anual. Tirania însă, va continua să fie o realitate în Sicilia, până la ocuparea acesteia de către romani, în 201 a.Chr.

Tiranii, legitimați de lupta contra Carthaginei

Bătălia de la Himera din anul 480 a.Chr., contemporană cu bătăliile de la Salamina şi Thermopylai, câştigată de către Gelon, a salvat vestul lumii greceşti de primejdia cartagineză.

Ultimul mare tiran, Agathokles va încerca să legitimeze regimul său, adoptând în anul 304 a.Chr. titlul de rege, la fel cum procedaseră diadohii lui Alexandru cel Mare. Acesta s-a întors, în 324 a. Chr., din îndepărtata Indie, tocmai pentru a organiza o expediţie în vestul Mediteranei, moartea sa, survenită  în 323 a. Chr., împiedicându-l să pună în aplicare acest plan.