De multă vreme, presa italiană atrage atenția asupra rolului sulfuros jucat de „organizațiile umanitare”, care caută vasele pline cu imigranți în Mediterana și le aduc în Sicilia.
Sute de mii de așa-ziși refugiați, în realitate imigranți economici, intră anual în Italia, fără ca guvernul de la Roma sau Uniunea Europeană să miște un deget pentru a împiedica sau măcar reduce acest flux.
Există circuite clare de bani negri și de trafic cu carne vie. Mafia controlează cea mai mare parte dintre aceste rețele. Acum trei ani, presa italiană a difuzat înregistrări care reprezentau dovezi irefutabile.
Nici o măsură...
De data aceasta, un procuror italian afirmă că are „dovezi” că navele „umanitare” care îi „salvează” pe imigranți din Mediterana sunt în legătură cu traficații de carne vie din Libia.
Carmelo Zuccaro, procuror din Catania, a declarat pentru La Stampa:
„Avem dovezi că există contacte directe între anumite ONG-uri și traficanții de carne vie din Libia. Nu știm încă cum și dacă vom putea folosi aceste dovezi în fața unei instanțe, dar suntem siguri de ce acem: apeluri telefonice din Libia către anumite ONG-uri, faruri care ghidează drumul navelor acestor organizații, nave care taie brusc transponderele (sisteme ce permit localizarea –n.r.).”
Zuccaro conduce o echipă de anchetă privind aspectele legale ale crizei imigranților, mai ales activitatea dubioasă a unor ONG-uri. Parchetul din Catania a deschis o anchetă pentru a descoperi cine le finanțează și în ce scopuri. Mai ales cele nou create.
Un raport al agenției europene de control al frontierelor, FRONTEX, evoca în luna decembrie o posibilă legătură între rețelele de traficanți de imigranți și vasele private care îi recuperează pe imigranți de pe mare, ca niște taxiuri.
Șeful FRONTEX, Farbrice Leggeri, a criticat (ușor) ONG-urile la sfârșitul lui februarie, iar Theo Francken, ministrul belgian al Imigrației, a făcut-o cu mai mare asprime în martie.
Ambii au reamintit că 40% dintre ajutoare sunt date cu ajutorul unor nave private, care beneficiază de aubvenția statului.
De asemenea, imigranții „salvați” au rareori de a face cu zonele de conflict, pentru a fi considerați refugiați.
De pildă, într-o operație de „salvare” recentă, au fost găsiți pe mare și aduși de navele ONG-urilor 40 de persoane originare din Guineea, 37 din Nigeria, 16 din Senegal, 13 din Gambia și 3 din Egipt.