Evenimentul Zilei > Istoria secreta > Madame de Staël, prigonită de Napoleon
Madame de Staël, prigonită de Napoleon

Madame de Staël, prigonită de Napoleon

Anne Louise Germaine Necker, rămasă în istorie ca Madame de Staël, l-a întâlnit de două ori pe Napoleon, pe care-l caracteriza ca „un tiran nemilos care considera oamenii drept pioni pe tabla de șah, pe care îi controla”.

În lucrarea Considérations sur les principaux événemens de la révolution françoise (Considerații cu privire la principalele evenimente ale Revoluției franceze), ea scrie: „[Bonaparte] m-a intimidat în mod constant din ce în ce mai mult. Am avut sentimentul confuz că nicio emoție a inimii nu l-ar putea atinge”.

A încercat să exercite un anumit rol în viaţa politică a Franței, imediat după revoluţia din 1789, însă a fost prigonită de Directorat şi de Napoleon, fiind exilată din Franţa. S-a retras la moşia de la Coppet, Elveţia.

După declararea Republicii Franceze în 21 septembrie 1792, a început vărsarea de sânge și Madame de Staël a încercat să fugă cu întregul ei anturaj.

Trăsura ei a fost oprită și mulțimea a forțat-o să meargă la primăria din Paris, unde locuia Robespierre.

Acesta a reținut-o și interogat-o, dar în cele din urmă i s-a permis să părăsească orașul cu un nou pașaport.

Rețeaua extinsă de conexiuni a doamnei De Staël, ce includea diplomați străini și oponenți politici ai lui Napoleon, l-a făcut pe acesta să suspecteze o conspirație.

Așa că în octombrie 1803, a forțat-o să plece în exil.

Ea a plecat în Germania, sperând să se întoarcă la Paris cât mai repede posibil.

În decembrie 1804, a mers în Italia unde și-a dezvoltat teoria cu privire la diferența dintre societățile din nord și din sud.

Aceste călătorii au devenit baza pentru cartea ei „Corinne, ou L’Italie” (Corinne, sau Italia), în care a enumerat toate lucrările de artă italiene care au fost jefuite de Napoleon și duse în Franța.

Încă o dată, împăratul a exilat-o.

O vreme, ea a fost constant pe drumuri și a lucrat la una dintre cele mai influente lucrări ale secolului XIX, De l’Allemagne (Despre Germania). Pe baza conversațiilor ei cu Goethe și Schiller, a prezentat Germania ca model de etică și estetică, lăudându-i literatura și filozofia.

Ea a decis să publice cartea în Franța, dar, întrucât a pus sub semnul întrebării și structurile politice franceze, indirect criticându-l pe Napoleon, a fost încă o dată trimisă în surghiun.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric