În aceste patru zile s-au scurs ore de emisiuni şi zeci de pagini de ziar încercând să descoasă în primul rând cauzele sinuciderii. S-a vorbit mult în presă despre acest subiect şi, din toată tragedia, unii au înţeles că este bine să mediatizeze până la suprasaturaţie moartea CÂNTĂREŢEI Mădălina Manole. Au sfârşit, însă, prin a despica firul în patru despre OMUL Mădălina Manole.  Au devenit indecenţi în încercarea de a afla răspunsuri pe care nu le poate da nimeni. Au căutat explicaţii acolo unde ele nu puteau exista şi au transformat durerea în melodramă.

Singurii pentru care întrebarea „De ce?” nu apărea obsesiv au fost rudele şi prietenii. Aceştia au simţit doar durere şi au ridicat din umeri de fiecare dată când le-a fost împins în faţă un microfon.

S-a exagerat mult şi grotesc pe alocuri. Mulţi au uitat de suferinţă şi au rupt barierele bunului simţ, încercând să smulgă declaraţii sau cadre care să le crescă audienţa. Au făcut afacere din durere şi au ”vândut” explicaţii inexistente. Au hărţuit artişti de care îşi amintesc numai la înmormântări. ”Aţi cunoscut-o pe Mădălina Manole, nu-i aşa?”, ”De ce credeţi că s-a sinucis?”, sunt doar două dintre întrebările care s-au auzit obsesiv pe aproape toate posturile de televiziune.

S-au inventat declaraţii, mesaje şi chiar interviuri ale celei care a devenit dintr-o dată, ”cea mai iubită” cânteaţă, abordare repetată de media din România de fiecare dată când dispare câte un artist.

Cine a ”derapat”

Jurnalistul Petrişor Obae a prezentat în paginademedia.ro modul în care televiziunile au ales să mediatizeze moartea Mădălinei Manole drept un ”derapaj”.

”Pro TV, Realitatea TV, Antena 3 şi Antena 1 au transmis în direct până şi cel mai intim moment, coborârea sicriului Mădălinei Manole în groapă. Mădălina Manole a fost subiectul zilei pentru posturile de ştiri, care au tocat evenimentul cu tot felul de invitaţi. S-a ajuns la situaţii în care Monica Pop, directoarea spitalului oftalmologic, îşi expunea cu tărie părerea despre normele bisericii ortodoxe care nu permit slujba în biserică pentru sinucigaşi”, subliniază Petrişor Obae.
Singura cu adevărat ponderată a fost Televiziunea Română. Aici s-a amintit despre înmormântarea cântăreţei doar  la finalul principal al zilei, după ştirile sportive şi meteo, arată sursa citată.

Ce înseamnă să fii artist cu tradiţie în România

„Nu mai suntem chemaţi să cântăm. Suntem chemaţi să gătim, să dăm cu sapa sau mai ştiu eu ce…”, se revolta în urmă cu două zile cântăreaţa  Silvia Dumitrescu,  chemată şi ea la un post de televiziune în speranţa că deţine cheia enigmei care învăluie sinuciderea Mădălinei. Despre anonimatul în care au fost trecuţi multe dintre vocile româneşti au vorbit pe rând Gheorghe Gheorghiu, Laurenţiu Cazan sau Carmen Rădulescu.

Corina Chiriac, una dintre artistele care a supravieţuit măririlor şi decăderilor din zgomotul ce se cheamă astăzi muzica românească, aduce în prim-plan un aspect neglijat de prea multe ori: „gloria bruscă şi bogăţia bruscă sunt două încercări foarte grele ale destinului”.

Mădălina Manole a obţinut succesul pe care şi-l dorea. „S-a reinventat” aşa cum a considerat ea că se poate reinventa. A ieşit din anonimatul care o învăluise şi a oferit cel mai mare şi cel mai trist spectacol al vieţii ei. Însă, Magdalena Anca Mircea a păşit din viaţă pe uşa din dos.

  • ”Vreţi să o cunoaşteţi pe Mădălina Manole? Ascultaţi-i cântecul!”, a pus punct lungului şir de întrebări care o agasau cântăreaţa de muzică populară Steliana Sima.

”Victime” colaterale
Vineri, un tânăr din Podu Iloaiei, judeţul Iaşi, a încercat să se omoare “ca să fie vedetă ca Mădălina Manole”. Acesta a înghţit o substanţă toxică, dar a supravieţuit.
”Mediatizarea cazurilor şi metodelor suicidare este unul dintre factorii recunoscuţi în creşterea incidenţei suicidului”, a declarat medicul Tudor Ciuhodaru, de la Spitalul de Urgenţă “Sf. Ioan” Iaşi.
În aceeaşi zi, o femeie de 58 de ani din comuna Ograda, judeţul Ialomiţa, şi-a pus capăt zilelor cu Furadan.
Consideraţi că moartea cântăreţei Mădălina Manole a fost excesiv mediatizată? Cum credeţi că ar fi trebuit abordat subiectul din punct de vedere mediatic?