Politicianul, violonistul și dirijorul Mădălin Voicu trece prin clipe foarte grele după moartea mamei sale, Maria Magdalena Voicu (alintată Madeleine), care s-a stins marți, la 89 de ani.
Vestea neagră a fost confirmată pe Facebook de fiul cel mare al lui Mădălin Voicu. În mesajul postat, Mădălin Voicu Jr. a subliniat că Madeleine Voicu i-a fost ca o mamă: „M-ai iubit și m-ai crescut, Mamă. Nu ca pe un nepot, ci ca pe propriul tău copil. Alături de Tata ați fost Părinții mei. V-am supărat și m-ați iertat. V-am făcut fericiți pe cât am putut, dar prea puțin pe lângă ce-ați fi meritat de la mine.
Îți multumesc pt tot, Mama… Bunul să te odihnească. Îmbrățișează-l pe Tata din partea mea… Te-am adorat, Mama. Drum bun, Mama… Te iubesc, Mama!”, a scris fiul lui Mădălin Voicu.
Absolventă de Conservator, Madeleine Voicu a renunţat la propria carieră muzicală pentru a-l sprijini pe Ion Voicu, marele violinist român care la un moment dat a fost și elevul genialului George Enescu. Căsnicia lor a durat peste 46 de ani, până la moartea acestuia, în 1997, la 74 de ani.
Maria Magdalena Voicu a avut o relație atât de strânsă cu Ion Voicu încât s-a ocupat inclusiv de contractele sale, din postura de impresar. Povestea lor de dragoste este demnă de scenariul unui film, mai ales că familia ei s-a opus căsătoriei.
A fost reprezentanta unei familii celebre în România
„Doamna Vociu își avea originile în familia Cantacuzino și a fost una dintre puținele reprezentante ale vechii aristocrații în zilele noastre, a fost un suflet nobil. Dumnezeu să o odihnească în pace”, a transmis Dana Varga.
Maria Magdalena Voicu s-a căsătorit în 2951 cu Ion Voicu, un violonist de origine romă, După moartea soțului, ea a fost în centrul unor evenimente culturale dedicate memoriei cunoscutului virtuoz, care a impresionat lumea cu vioara.
„M-a convins prin seriozitatea şi integritatea lui. Era de-o căldură şi sensibilitate de zici ca era crescut la Buckingham, nu în Bucureşti într-o familie cu şapte copii. Aşa a rămas până la adânci bătrâneţi”, povestea Maria Magdalena Voicu.
Odată cu instaurarea comunismului în România, familia Cantacuzino a suferit un șoc imens. Toate proprietățile au fost confiscate de noul regim impus de ruși, iar tatăl Magdalenei a fost nevoit să fugă din țară.
Restul familiei a rămas într-o casă care le-a fost confiscată și pentru care s-a plătit chirie. Rememorând întâlnirea dintre mama ei și Ion Voicu, Madeleine declara:
Ghinioanele lui Ion Voicu când a vizitat-o pe viitoarea soacră
„Eu nu ştiam cât de educat era Ion şi i-am zis: «Ioane, vezi să nu stai prea mult, să nu vorbeşti prea mult.» Vine Ion cu două buchete de flori, unul pentru mama, unul pentru mine. Mama îl primeşte în salon. (…)
«Doamnă, sunt onorat să vă cunosc, vă mulţumesc că m-aţi primit.» Învăţase bine formulele. După vreo 20 de minute, mă uit la ceas. El, săracul, mai stă 5 minute şi zice: «Doamnă, îmi daţi voie să mă retrag?»
Şi el se dădea înapoi aşa încet şi, cum nu erau covoare, probabil că a alunecat şi un vas de un metru care era cu Cornul Abundenţei, cu flori, fructe şi un înger s-a făcut ţăndări.
El, săracul, să leşine: «Doamnă, să ştiţi că n-am vrut. Vi-l cumpăr, dacă e…». Mama, doamnă: «Nu face nimic, domnule Voicu.» Şi noi mai aveam un clopot la uşă care n-a căzut niciodată, nici la cutremure, nici la bombardamente, niciodată.
Când deschide Ion uşa la plecare, îi cade clopotul în cap. A fost ales. Îşi pune paltonul, iese şi după ce coboară scările, câinele după colţ vine şi îl latră. Mie îmi venea să plâng pentru el şi mi-am zis în gând că ăsta nu mai vine aici toată viaţa lui, dar n-a fost aşa…”, povestea Madeleine Voicu.
A fost o iubire ca în povești
(…) A fost o iubire mare… Eram anul 3, când m-am măritat. În 1950, Ion avea concert la Ateneu și după aia toată lumea bună se ducea la Athenée Palace, unde se mânca, se bea…
El ne-a invitat acolo. Eram eu, mama, sora mea și doctorul de familie cu soția. Stând de vorbă, la un moment dat, doamna Stoicescu, soția doctorului nostru, îmi zice: «Ce degete subțiri ai! Ia vezi, ți se potrivește verigheta?», la care eu spun: «Da, cum să nu, perfect.»
Flori, sora mea, zice: «Auzi, dar a mea ți se potrivește?» Atunci, Ion face un semn la orchestră și a început să cânte ”Ți-am pus pe deget un inel”. Eram un suflet amândoi.
Ne înțelegeam și numai din privire, el avea o încredere grozavă în mine, eu în el. Ce ne-a ținut? Cred că o dragoste cinstită și de la unul, și de la altul. Ion avea niște maniere și niște obiceiuri, parcă era crescut la Buckingham.
Când treceam pe lângă el, îmi săruta mâna, nu există să țipe la cineva sau să ridice glasul. Nu ne-am certat niciodată, spune doamna Voicu în cadrul unor interviuri acordate de-a lungul anilor, conform retetesivedete.ro.