Avea nevoie Franţa să sărute cizma acestui vântură-lume, care, cu nu mult timp în urmă, o califica drept iad? "La Grande Nation" are înțelegere pentru Trump? Trebuia preşedintele Macron să-şi trăiască înclinaţia spre autoreprezentare chiar cu orice băieţandru politic cu care nu mai vrea să se joace nimeni? În ce lumină apare așa Europa?
Într-un comentariu pe DW, spune că: primirea făcută preşedintelui Donald Trump la Paris ar putea fi percepută drept lingușire. Însă întreaga UE ar putea profita de pe urma acţiunii lui Emmanuel Macron, este de părere Catherine Martens.
Mândria nu e în politică un sfetnic bun
Mândria falsă nici atât. Franţa şi Europa trebuie să se poziţioneze faţă de noua administraţie de la Washington. Doar să se plângă de stângăcia politică, dovedită, a noului președinte american nu e în ordine nici pentru Franța și nici pentru Europa, mai ales în actualul context confuz internațional (...).
Tocmai la asta face referire Macron, arătându-i lui Trump că "nu noi doi (sigur nu!), ci statele noastre au o istorie comună teribilă! Primul Război Mondial. Remember!)." Vizita la mormântul lui Napoleon, trupe franceze şi americane defilând împreună pe Champs-Elysée - Macron a înțeles că Trump are aici un flanc deschis (...).
Europa trebuie să dea dovadă de măreție. În ciuda lui Trump. Agresiuni verbale în campania electorală? Nu ne coborâm la un asemenea nivel. Ba chiar te invităm la petrecerea noastră din 14 iulie şi-ţi dăm voie să-ţi aduci şi jucăriile cu tine. Acesta a fost calculul politic al preşedintelui Macron. Să le amintească Statelor Unite şi mai ales lui Donald Trump ce anume leagă cele două state, dincolo de campania electorală, dincolo de bătaia cu noroi din arena politică. Şi - atenție - dincolo de secolul în care trăim, scrie Catherine Martens, AICI.