La puţine săptămâni de la ascensiunea triumfătoare la Elysees şi la câteva zile de la excelentele rezultate la alegerile legislative, revoluţia lui Emmanuel Macron se află în situaţia de a înfrunta o criză de nestăpânit. Trei miniştri au fost constrânşi să-şi dea demisia în nici 24 de ore.
Trei miniştri, toţi din zona de centru, legaţi de MoDem sau exponenţi al moderaţilor europeni, implicaţi într-o anchetă obscură asupra presupusei utilizări neautorizate a fondurilor Parlamentului european pentru plătirea propriilor angajaţi, fără ca aceştia să fi lucrat cu adevărat. Toţi, colaboratori, prieteni şi asistenţi care n-au călcat niciodată pe la Strasbourg, dar care figurau ca angajaţi ai partidului la reprezentanţa europeană. Aceeaşi acuzaţie care a fost adresată Frontului Naţional în timpul campaniei electorale şi care au dus-o pe Marine le Pen la pierderea imunităţii parlamentare pentru a fi anchetată de Justiţia franceză.
Chestiunea pentru Macron este fără discuţie relevantă. Nu numai pe plan politic şi instituţional, dar şi sub profilul credibilităţii propriului mandat. În ceea ce priveşte chestiunea relaţiilor politice, renunţarea la însărcinare a lui Sylvie Goulard, Frabcois Bayrou şi Marielle de Sarnez, constituie un adevărat cutremur în interiorul mişcării centriste a lui Macron şi a alianţei sale cu MoDem. Nu numai pierderea a trei miniştri este îngrijorătoare, dar a stricat eşichierul instituţional pe care a dorit să-l pună în operă. MoDem a fost singurul partid care s-a aliat cu Macron şi a contribuit decisiv la câştigarea unei ample majorităţi. . Totul părea să funcţioneze de minune, până când, pe 9 iunie Procuratura din Paris decide să deschidă o anchetă a unei presupuse fraude la Parlamentul european. Din acel moment, lanţul alianţei cu MoDem a devenit pentru Macron nu un factor de stabilitate a mandatului său, ci o sabie a lui Damocles deasupra capului noului preşedinte francez.. Cea mai dură lovitură pentru Macron a fost implicarea ministrului Justiţiei, Francois Bayrou, tocmai cel care ar fi trebuit să fie paznicul Legii fundamentale dorită de preşedinte, mai ales asupra aşa-zisei ''moralizări a politicii''. Acum că stă pe tronul de la Elysees şi popularitatea sa era în creştere continuă, să ai trei miniştri anchetaţi, nu e în mod sigur ceva foarte plăcut.
Pentru Macron e vorba de o furtună neaşteptată, stârnită din senin, scrie Occhi della guerra, care s-a abătut asupra guvernului său şi asupra revoluţiei portocalii cu sigla En Marche. Erau de aşteptat momente de tensiune datorate noutăţii echipei şi a timpului necesar acomodării, dar demisiile în lanţ sau renunţările la însărcinări, erau excluse. Şi totuşi, cu toate astea, pentru Emmanuel Macron ar putea exista încă spaţiu pentru a obţine ceva din aceste demisii.
În fond au demisionat doi lideri ai MoDem. Cu o majoritate zdrobitoare în parlament şi cu miniştrii demişi, poate reprezenta pentru el un obiectiv: să dea jos centrul-dreapta. Şi ar putea-o face încercând să aducă în guvernul său personalităţi proeminente din zona republicanilor. Nu e o misiune uşoară, dar nici imposibilă. Orice ar reuşi în intenţiile sale, Macron ar putea obţine ceea ce a câştigat cu Socialiştii corodându-i din interior şi împrăştiindu-i până la dispariţie. Dacă ar reuşi să o facă şi cu Republicanii, pentru Macron şi mişcarea sa En Marche, ar fi cu adevărat garanţia unei dominări de durată asupra întregii politici franceze.